Analist Petrișor Peiu: O perspectivă lipsită de spiritualitate asupra Bisericii Ortodoxe Române

Vedem cu toții, în deceniul din urmă, tot felul de atacuri, mai mult sau mai puțin subtile, asupra locului pe care Biserica Ortodoxa Română (BOR) îl ocupă în viața materială a poporului: că ar fi prea multe biserici în raport cu numărul de școli sau de spitale, că statul și societatea în general ar cheltui prea mult cu finanțarea bisericilor, că este megalomanic să se construiască acum Catedrala Mântuirii Neamului etc.

petrisor-peiu
61690911
catedrala_mantuirii_neamului_64960400
61690912
cmn

Oare cum arată realitatea cifrelor?

În primul rând, hai să încercăm să aflăm (sau să estimăm, mai bine zis) avuția Bisericii Ortodoxe Române: în România există puțin peste 16.400 de lăcașuri de cult ortodoxe (ceea ce reprezintă 60% din lăcașurile de cult din țară, deși ortodocșii reprezintă peste 86% din populație, conform recensământului din 2011), dintre care aproximativ 13.500 sunt biserici parohiale (din parohii și filii), restul reprezentând alte tipuri de lăcașuri (capele de cimitir, de exemplu), 3.200 dintre ele fiind ridicate după 1989; asta înseamnă cam 1.300 de credincioși pentru fiecare biserică, în medie.

În București, avem cam 300 de biserici (cele mai multe într-o capitală din UE), deci cam una la 6.000 de ortodocși.

După valoarea medie a construcției din grila de impozitare (vorbim doar de construcție), valoarea însumată a acestor lăcașuri de cult este de aproximativ 4 miliarde de dolari (16 miliarde de lei) ; aici putem adăuga încă 1 miliard de dolari valoarea activelor mănăstirești (avem peste 400 de mănăstiri și peste 180 schituri) și încă jumătate de miliard de dolari valoarea terenurilor deținute (forestiere, 40.000 ha estimate la 10.000 de dolari/ha și agricole, 40.000 ha estimate la 3.000 de dolari/ha), ceea ce conduce la un total de 5,5 miliarde de dolari.

Respectând regula valabilă la bisericile occidentale și la cea greacă, conform căreia valoarea artistică și a obiectelor de cult reprezintă cam 80% din valoarea imobiliară pură, rezultă că am avea încă aproximativ 4 miliarde de dolari active de natură artistică sau/și de patrimoniu cultural.

Practic, suma activelor corporale (cele intangibile fiind mai greu de evaluat din motive lesne de înțeles) deținute de către Biserica Ortodoxă Română este undeva între 9 și 10 miliarde de dolari. E mult, e puțin?

Dacă ne gândim că în România populația deține active de 200 miliarde de dolari (jumătate sunt financiare), iar companiile încă 340 miliarde de dolari și statul aproximativ 60 miliarde de dolari, putem vorbi de un total al activelor din România de aproximativ 600 miliarde de dolari (sau 300% din PIB).

Din acest punct de vedere, ponderea activelor deținute de Biserica Ortodoxă Română în acest ansamblu este de numai 1,6-1,7%, egalată doar de ponderea activelor deținute de către cea mai mare companie din țară, OMV Petrom (tot 9-10 miliarde de dolari).

Acum 15 ani, Biserica Ortodoxă Română nu se număra printre primii 5 deținători de active din România și nu deținea un procent din activele românești.

Ce s-a întâmplat între timp? Biserica Ortodoxă Română a renovat majoritatea lăcașurilor de cult, unele foarte vechi și de mare importanță istorică, și a finalizat construcția a vreo 2.500 de noi lăcașuri de cult, într-un avânt impresionant de efervescență a dezvoltării; în tot acest timp (fără intenția de a face comparații deplasate), marile firme românești și-au împuținat averea printr-o acțiune autodevoratoare de demolare fără precedent. De exemplu, OMV Petrom și-a redus la o treime avuția din 2004, prin demolarea uneia din cele 2 rafinării deținute și a întregii petrochimii….

Practic, Biserica Ortodoxă Română a devenit cel mai mare deținător de active din România (altul decât statul român, evident) datorită bunei gospodăriri și creșterii constante a propriei avuții, dar și „ajutată” de mânia autodistructivă a celorlalți proprietari din țară (este vorba evident de marile companii din sfera energiei sau a industriei).

Veniturile atât de hiperbolizate ale Bisericii Ortodoxe Române nu sunt decât de 100 milioane de dolari pe an, dintre care 20 milioane de dolari realizate de către Administrația Patriarhala și alte 80 milioane de dolari realizate de către arhiepiscopii și episcopii (entitățile care fac raportări la ANAF) ; spre comparație, OMV Petrom are pe 2015 venituri de aproape 5 miliarde de dolari la care raportează pierderi, după ce își realizează „optimizarea fiscală”…

Există și în cadrul Bisericii Ortodoxe Române unități cu pierderi (trei din 29), Arhiepiscopia Craiovei, Episcopia Severinului și Strehaiei și Episcopia Alexandriei și Teleormanului).

Mai trebuie să menționăm și alte date interesante și utile dezbaterilor aprinse din societate: Costul pe metru pătrat al lucrărilorde refacere a lăcașurilor de cult (incluzând refaceri de structuri și de pictură de multe ori) este, în medie, cu 30% mai scăzut decât cel plătit pentru același metru pătrat de către instituțiile publice.

Asta ca să nu mai menționăm și faptul că Biserica Ortodoxă Română a reabilitat cam 80% din construcțiile deținute, iar autoritățile de stat de abia au depășit procentul de 40%. Să fie oare de vină risipa asociată investițiilor publice?

Același raport între eficiențele cheltuirii banilor de investiții se menține și în cazul școlilor (cu 30% mai mare în cazul unităților de învățământ) și devine enervant de mare în cazul unităților spitalicești (costă cu 40% mai mult să reabilitezi un metru pătrat de spital decât unul de biserică).

În ceea ce privește calitatea lucrărilor, oricine poate observa cum arată bisericile refăcute și cum arată școlile sau spitalele reabilitate… Păi nu ar fi mai bine să vedem de ce sunt costuri atât de mari la reabilitarea spitalelor și școlilor (unde se cheltuie numai bani publici) decât să cerem reducerea numărului de biserici (finanțate în general privat)?

Catedrala Mântuirii Neamului în cifre

În fine ar fi, poate, util să vedem și câteva cifre referitoare la mult discutata Catedrală a Mântuirii Neamului. Aceasta va avea o suprafață de 38.000 mp, de 10 ori mai puțin decât Palatul Parlamentului. Costul lucrărilor la Catedrală este astăzi estimat la 100 milioane de dolari „la roșu” și probabil încă 100 milioane de dolari pentru finisaje, adică un cost total de 4.500-5.000 de dolari/mp. Spre comparație, Palatul Parlamentului (Casa Poporului pe stil vechi) a costat cam 25.000 de dolari/mp în anii ’80 ceea ce poate însemna dublu acum, în dolari 2016.

Dacă facem o comparație cu catedralele recent ridicate în Europa, o să constatăm următoarele:

Catedrala Nuestra Señora de Almudena (construită între 1879 și 1993), punctul central al catolicismului spaniol contemporan, are un cost estimat la peste 1 miliard de dolari (dolari 2016) și dimensiuni comparabile cu viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului;

Catedrala Hristos Mântuitorul, mândria Moscovei contemporane, care poate găzdui 10.000 persoane odată (dublu față de cea care se ridică la București) a costat 360 milioane de dolari la valoarea dolarului din anul 2000;

Catedrala Sfântul Sava din Belgrad a costat 250 milioane de dolari în anii ’90 și este centrul ortodoxiei unui popor de două ori mai mic decât al nostru și cu 45% atei declarați.

În fine, poate ar fi util să menționăm și faptul că cea mai scumpă construcție ridicată în România după 1989 este mall-ul AFI Cotroceni Parc, care a costat cam 350 milioane de dolari (aproximativ 80.000 mp), iar următoarea – mall-ul Băneasa – a costat 200 milioane de dolari (pentru 70.000 mp).

Iată, cred, suficiente motive pentru o abordare mai echilibrată a discuțiilor care înfierbântă societatea noastră:

Da, Biserica Ortodoxă Română este cel mai mare deținător privat de active, dar ponderea acestuia în avuția națională este sub 2%.

Da, Biserica Ortodoxă Română și-a crescut constant ponderea în avuția națională, dar a făcut-o pe seama autodistrugerii avuției statului și a avuțiilor marilor companii.

Da, bisericile se renovează și înfloresc, iar școlile și spitalele se renovează mai greu și rezultatele deseori dezamăgesc, dar asta pentru că administratorii statului, ai școlilor și ai spitalelor cheltuie prea mult și prea ineficient în raport cu administratorii bisericilor.

Și da, Catedrala Mântuirii Neamului este scumpă, dar nu mai scumpă decât cele similare din Europa și mult mai puțin scumpă decât mall-urile (temple ale altor zei și ale altor credințe).

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996),

a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002),

subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și

vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004).

Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Marii Negre (FUMN).

Sursaziare.com

Citeste si...