Apostolul Andrei, botezătorul poporului român

Trăim zilele acestea momente de mare însemnătate duhovnicească pentru binecredincioșii creștini de pe meleaguri mioritice, urmași ai sfântului Apostol Andrei, încreștinătorul românilor.

Noi, românii, ne bucurăm astăzi de o biserică și o credință de sorginte apostolică născute din cuvântul lui Hristos Domnul și venite prin predica celui întâi chemat la apostolat, Apostolul Andrei, botezătorul poporului român.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Pe teritoriul țării noastre tradiția spune că Sfântul Andrei a trăit în Dobrogea într-o peșteră, acesta fiind și motivul pentru care acea zonă este numită Betleemul neamului românesc. Noi putem spune acum, prin extensie, că orașul Alba Iulia, spre care toată suflarea românească își îndreaptă gândul mâine, 1 Decembrie, la ceas centenar,  este locul reînvierii neamului românesc.

Sfântul Apostol Andrei, pe care astăzi îl cinstim, este cel care a ales ca altar de jertfă crucea în formă de X, pentru că nu s-a simțit vrednic să fie răstignit pe o cruce ca aceea pe care Învățătorul său a fost răstignit.

Crucea răstignirii Sfântului Andrei, ca dimensiune, este mai mică decât trupul său deoarece în iconografia ortodoxă nu se respectă cu strictețe proporțiile, ci sfântul este zugrăvit alungit, mai mare decât decorul natural în care este reprezentat, pentru a se arăta măreția omului restaurat, spiritualizat, a cărui suflet este mai valoros decât Universul, pentru că el poartă în sine pe Dumnezeu creatorul cerului și al pământului. De aceea și Apostolul Andrei nu este înfățișat strivit sub greutatea crucii, ci apare în ipostaza sfântului, a celui ce a trecut prin răstignire.

Semnul crucii Sfântului Andrei ne transmite faptul că învățătura creștină propovăduiește biruința învierii asupra morții, că biruirea necazurilor din lume se realizează prin îndrăzneala în biruința lui Hristos asupra lumii, că trebuie să fim vigilenți, să păstrăm privegherea, să fim atenți, pentru a ne păstra viața.

Cu Sfântul Andrei suntem și noi chemați să urmăm lui Hristos, asumându-ne crucea personală, într-un continuu exercițiu ascetic, devenind răstigniții Mielului. Crucea Sfântului Andrei, ne vorbește despre limita dintre două lumi, despre intersectarea cerului cu pământul, a dumnezeiescului cu omenescul în persoana lui Hristos, despre depășirea condiției umane în și prin Hristos Domnul. Întreaga noastră viață este bornată de semne ale dragostei lui Dumnezeu față de noi, care, dacă învățăm să le recunoaștem și să le respectăm, ne călăuzesc spre Împărăția Lui cea veșnică.

Să mulțumim Preasfintei Treimi că a rânduit ca poporul nostru să primească Evanghelia mântuitoare. Să fim recunoscători Sfântului Apostol Andrei și celorlalți misionari care au întemeiat Biserica neamului nostru românesc. Să îi pomenim în rugăciunile noastre pe toți ierarhii care au păstorit turma lui Hristos, mitropoliții și episcopii cărturari înscriși în cartea de onoare a poporului român. Să fim, deci, recunoscători și mândri de trecutul nostru istoric, plin de luptele și jertfele strămoșilor, dar să avem grijă și de viitorul cât mai trainic al urmașilor.

*Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Andrei, Apostolul românilor

Citeste si...