Frica de moarte și Iisus

*meditație lirică la Duminica a IX-a după Rusalii*

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

.

Și dacă mulțimile din pâine au mâncat,

Cei săturați în tihnă mulțumind,

Pustia univers liturgic devenind,

Apostolii pe mare au plecat.

.

umbllllll

Îndeosebi, Iisus în munte se retrage,

Că soarele demult a asfințit.

El sta de veghe ca un achimit,

Ca Tatălui prin Duhul să se roage.

.

Dar noaptea devenise ca un iad,

Corabia plutea pe valuri, în derivă,

Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,

Și ucenicii-n deznădejde cad.

.

Târziu, o rază-n întuneric le apare,

Obscuritatea-n două se împarte.

Cine putea să fie-n plină noapte?

Era Iisus care mergea pe mare!

.

Văzându-L, ucenicii îngroziți

Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.

Strigară, ca un prunc cuprins de frică,

Pân̕ ce Iisus le zise: ”Îndrăzniți!”

.

”Eu sunt! De ce vă temeți? Sunt cu voi!

Doar știți că am venit, în plină noapte,

Să scot umanitatea din păcate,

Să semăn pace pe pământ și nu război”.

.

Pescarul cel bătrân atunci grăiește:

”De ești Tu, Doamne, dă-mi poruncă-ndată

Să Te imit pe Tine și să merg pe apă!”

”Vino!”, zise Domnul, și Petru, deci, pornește.

.

El barca și confrații-a părăsit.

Că apa se preface în cărare

Petru o simte sub propriile-i picioare,

Pân̕  ce credința cu totul i-a slăbit.

.

Dar, când un val năprasnic îl atinge,

Credința firavă-ntru el cedează,

Iar zelul de pescar se-mpuținează,

Și-nspăimântat ajunge doar să strige:

.

”Scapă-mă din valuri, Stăpâne, să nu pier!

Ca un pescar bătrân ar trebui să-not,

Dar mi-a pierit puterea, nu mai pot!

Tu trage-mă la Tine…! Asta-ți cer!”

.

Ca pe Adam în iad, de-o mână l-a luat,

Puțina lui credință Blândul Iisus mustrând,

Îl pune între ceilalți, tremurând.

Dar simte că Hristos a înviat!

.

Corabia plutește iar pe ape

C-un iscusit cârmaci la bordul ei,

Adună pe păgâni și pe atei,

Din har și cu iubire să-i adape.

.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

*meditație lirică la Duminica a IX-a după Rusalii*

You may also like...