Parohia CHETRIŞ

 Istoricul bisericii parohiale cu hramul

Naşterea Maicii Domnului

din satul Chetriş, comuna Tamaşi, jud. Bacău

 

 

Satul Chetriş îşi are numele de la dealul din partea de răsărit a satului, care este mai mult din piatră nisipoasă şi pe alocuri prundiş. Acest deal este numit astăzi de bătrâni „Dărâmături” pentru că atunci când ploua mai tare, dealul se surpa şi  apa aducea pe uliţele satului foarte mult prundiş şi bolovani de piatră nisipoasă.

Satul se află aşezat pe malul dinspre răsărit al râului Siret, la confluenţa acestuia cu râul Bistriţa, sub dealul ce în vechime se numea „Podişul pietrei”. În partea de Est a satului se întinde panta numită de localnici „Dealul viilor”. Satul se învecinează la Nord cu satul Tamaşi iar la Sud cu comuna Geoseni.

În sat se află în prezent o Şcoală primară (de 8 ani), o biserică catolică de care sunt legate peste 450 de familii de confesiune Romano-Catolică (în 1968 erau 150 familii), şi biserica ortodoxă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, spre care se îndreaptă credincioşii din cele 86 de case care formează Parohia Ortodoxă Chetriş (în 1968 erau 62 familii).

Biserica ortodoxă din Chetriş este aşezată, în centrul satului, pe un podiş mic de sub „Dealul viilor”, străjuind tot satul. Panta uşoară ce urcă către biserică, dă credincioşilor ce merg la închinare sentimentul urcării către „Elionul Ceresc”.

Biserica a fost construită în anul 1833, cu cheltuiala boierilor Pavel şi Ana Cristea, proprietarii fostei moşii Chetriş, care au realizat şi alte ctitorii și opere de caritate, dintre care amintim: – Construirea Catedralei „Sfântul Nicolae” din Bacău; -biserica din cartierul Izvoare din Bacău; – Spitalul din Bacău; şi o „Şcoală de gospodărie” tot în Bacău.

Despre Pavel Cristea trebuie spus că s-a născut în 29 iunie 1793, în orașul Georgia, din Albania în familie de buni creştini Hagi şi Marta Cristea. Chiar dacă a rămas la patru luni fără mamă şi la doar cinci ani fără tată, alături de fratele mai mare pe nume Naum şi de sora sa Ecaterina, ducând o viaţă foarte grea, „plină de jălanii, sau mai bine zis de pustietate”, după cum mărturiseşte chiar Pavel Cristea în testamentul său, vedem totuşi că Bunul Dumnezeu l-a ajutat să înveţe carte alături de Naum, care a fost plecat la Sfântul Munte după învăţătură, întorcându-se în 1800 luându-l şi pe Pavel să învețe „buchile în limba naţiei” sale. Din 1802, au pornit din școală în şcoală, Patmos, Chidanis, Ţarigrad, ajungând şi în Moldova odată, cu Domnul Moruz V. Vodă, aşezându-se în şcoala domnească din Iaşi, până în 1809 când s-au retras la Cancelaria Galațiului, unde au învățat să scrie româneşte. În 1820,  1822 şi 1824  primeşte diferite ranguri. Se căsătoreşte cu Ana, cu care nu are urmaşi, dar au înfiat o fată pe care au găsit-o la poarta moşiei botezând-o cu numele Catinca. Boierii Pavel şi Ana Cristea sunt îngropaţi în pronaosul bisericii, având chipurile înfăţişate în sculptura de pe uşile de intrarea în biserică şi pe peretele pronaosului.

Biserica din Chetriş a fost zidită din cărămidă, pe temelie de piatră şi acoperită la început cu draniţă, având fomă de corabie, cu turla pe pridvor. În 1927 draniţa a fost înlocuită cu tablă.

În 1940 în urma cutremurului din 9-10 noiembrie, biserica a fost grav avariată, turla fiind complet dărâmată iar pereţii crăpaţi pe alocuri de sus până jos. Biserica a fost refăcută în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, fiind finalizată restaurarea după doar patru ani. Aceiaşi turlă a fost reconsolidată şi în anul 2004 cu structură de fier şi retencuită, când s-a constatat că zidăria turlei a fost făcută cu cărămidă care purta ştanţa vestitului cărămidar din Chetriş, Tache Hermeziu, lucru care atestă faptul că această turlă a fost rezidită între anii 1945-1950. Tot în această perioadă a fost schimbat întreg acoperișul, a cărui tablă a mai fost înlocuită în 1984 de către pr. Baciu Vasile.

În 1952, la 14 septembrie, a fost redeschisă fără nici un ordin, tot Centrul Eparhial fiind refugiat în Roşiori-Sibiu. Târnosirea a fost oficiată de către Pr. Mihai Țarălungă – paroh şi Pr. Eugen Podoleanu, singurii care se aflau la acea dată pe valea Siretului.

Catapeteasma bisericii se pare a fi din aceiaşi perioadă cu biserica, întrucât pe icoana Maica Domnului cu Pruncul, găsim anul 1832.

Biserica a fost pictată între anii 1986-1988 de către pictorul Mihai Chiuaru în tehnica fresco. Cu această ocazie a fost desfiinţat cafasul din lemn prin care se urca în turn. În aceeaşi perioadă, Pr. Leonte mută clopotele din turla bisericii într-o clopotniţă făcută dintr-un stâlp de înaltă tensiune din fier, cu un frumos acoperiş din lemn, tăbluit. Aceasta fiind renovată în 2007-2008, pe ea pictându-se în tehnica fresco, icoana Maica Domnului Rugătoare.

Subzidirea bisericii a avut nevoie de reparaţii capitale deaorece aveau loc infiltraţii, drept pentru care această lucrare s-a făcut în 1998-2000, pe când păstorea parohia Chetriş pr. Horga Ioan, actualmente Ieromonahul Xenofont de la M-rea Petru Vodă. În aceeaşi perioadă a fost returnat clopotul mic (113 kg), clopotul mare (155 kg), fiind re-turnat în anul 2007.

Între anii 2005-2006, a fost făcut gardul dispre apusul bisericii din beton, iar porţile din fier forjat.

Chiar dacă biserica este datată 1833 şi crează un cadru foarte plăcut de rugăciune datorită frumuseţii ei, nu posedă obiecte de mare importanţă istorică sau de valoare artistică.

Prima slujbă oficiată de către un ierarh în Parohia Chetriş după anul 1907, a fost în 2003 la 7 septembrie, când P.S. Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, a oficiat Vecernia Hramului alături de un sobor de preoţi.

 

În perioada 1980-2008 în parohia Chetriş au păstorit următorii preoţi:

– Pr. Vasile Baciu (1980-1988);

– Pr. Leonte (1988-1995);

– Pr. Ilie Ursu (1995-1996);

– Pr. Horga Ioan Daniel (1996-2002);

– Pr. Dănilă Liviu Vasile (2002 – în prezent).

 

 

 

Citeste si...