Parohia DĂMIENEŞTI

Istoricul bisericii parohiale cu Hramul ”Buna Vestire”,

satul Dămieneşti, comuna Dămieneşti, judeţul Bacău

 

 

  1. Istoricul comunității parohiale

 

Parohia ortodoxă Dămienești aparține de protopopiatul Bacău și se află situată în comuna Dămienești, județul Bacău.

Putem preciza că teritoriul acestei parohii, aparține Podișului Central Moldovenesc, la extremitatea nord-vestică a Colinelor Tutovei și cea sud-estică a Colinelor Bârladului, situându-se la jumătatea distanței dintre orașele Bacău și Roman.

Partea sudică se intinde semnificativ spre satele actualei comune Negri, iar hotarul nordic este situat pe zarea de deasupra extremei sudice a celei de a cincea Cobâlă, care coincide și cu limita sudică a județului Neamț.

Extremitatea estică pornește din marginea vestică a satului Bucium și se continuă pe zarea  din vestul satului Poienile de Jos din com. Roșiori, iar în partea vestică se învecinează cu satul Drăgești.

Relieful acestui spațiu geografic are câteva caracteristici importante, printre care se evidențiază lunca inundabilă și albia minoră a Siretului.

Cercetările arheologice efectuate au scos la lumina zilei importante așezări din epoca neolitică, epoca bronzului, prima epocă a fierului, epoca geto-dacică, din perioada migrațiilor și din epoca feudală.

În trecut, această așezare a fost moșie boierească, iar legea rurală din 1864 găsea această moșie în proprietatea lui Iordache Hermeziu.

În anul 1818 a avut loc înființarea Târgului din Dămienești, unde mai tarziu se vor instala instituții specifice noii organizări administrative.

 

 

  1. Istoricul bisericii parohiale

 

Ca în toate cazurile, referirile la așezămintele de cult creștin și la slujitorii lor au apărut, de regulă, odată cu atestarea documentară a localităților de care aparțineau, ca o consecință logică a faptului că nici o comunitate nu putea trăi în afara serviciilor duhovnicești. În cazul Dămieneștenilor, în octombrie 1624, păstorea părintele Grigore; la 20 aprilie 1660, părintele Ștefan Mateiaș, iar între anii 1670 și 1677, părintele Stratulat.

Vechea biserică de lemn (obiectiv de patrimoniu ce se păstrează și astăzi, dar fără a mai fi funcțional) a fost ridicată după anul 1772 de către Nicolae Momitco, nepot și urmaș al lui Toader Hăbășescu, ca proprietar al moșiei Dămienești și care a ținut ca hramul ctitoriei să fie “Sf. Nicolae” , întru veșnica pomenire a sa. Atestarea respectivei biserici apare și în însemnarea de pe un Octoih de Râmnic, tipărit în anul 1776 – carte ce a fost dăruită acestui edificiu la 15 februarie 1779 de către Inochentie, episcopul de Huși.

După anul 1800 proprietar al moșiei Dămienești, devine Gheorghe Hermeziu care a restaurat respectiva biserică schimbîndu-i și hramul în cel de ” Adormirea Maicii Domnului”, după cum prezintă Anuarul Eparhiei Romanului și Bacăului. Rezultă aceasta dintr-o informare laconică din anul 1936 în care se specifică următoarele: Biserica parohială ”Adormirea Maicii Domnului este clădită din lemn la 1826 de Smaranda și Gh. Hermeziu – aga; reparată în 1921 de locuitori, în stare mediocră. Alături se construește din cărămidă noua biserică parohială, prin contribuția enoriașilor”.

La reparația efectuată în 1921 au fost acoperiți cu scânduri pereții din bârne și s-au pus stâlpi verticali la intervale de 1,5 metri, fixați cu șuruburi și cu contraforți ce se prelungesc până la baza construcției, iar pentru protecția temeliei s-a aplicat un șorț de scânduri, după modelul bisericii din Drăgești. O ultimă restaurare a bisericii de lemn din Dămienești s-a efectuat în anul 1983, iar în ea încă se mai găsesc obiecte vechi de cult, care nu se mai folosesc astăzi, cum ar fi: cădelnițe, sfeșnice din lemn și metal, o strană din lemn și o Sfântă Evanghelie.

În anul 1928, din inițiativa preotului Vasile Savin a început construcția noii biserici pe care o vedem astăzi. În acest scop a fost constituit un comitet de inițiativă în fruntea căruia, la rugămintea preotului Savin, la sfârșitul anului 1929, se afla directorul școlii primare, Constantin Idriceanu, iar vicepreședinte și casier delegat, Gheorghe Cocoș. Începând cu data de 18 mai 1928 s-a început construcția acestei noi biserici, aducîndu-se cărămizile și lemnul necesar pentru zidirea noului locaș de cult.

Construcția s-a realizat cu mari eforturi și s-a dovedit destul de costisitoare, fapt pentru care preotul Savin îl solicită la 7 martie 1930 pe Constantin Idriceanu să se implice mai mult în strângerea banilor necesari. Pentru finalizarea și sfințirea acestei biserici, au trecut mai mult de 15 ani. Lucrările de tencuieli și pictură în stil bizantin au fost executate între anii 1940-1945 în timpul preotului Bârjoveanu Neculai, iar Biserica a fost sfințită în anul 1945. În anul 1976 a fost reparată în exterior de credincioșii păstoriți de pr. Radu Ilie și sfințită de vlădica Eftimie, episcopul eparhiei Romanului și Hușilor.

Dintre preoții care au păstorit această parohie îi amintim doar pe unii dintre ei, atâta cât au permis sursele documentare și arhiva parohiei:

 

– părintele Gligore (1624-1633);

– părintele Ștefan Mateieș (1660);

– părintele Gheorghe (1809);

– diaconul Dimitrie (1809);

– părintele Gavril Bran (1838);

– părintele Nicolae (1869-1875);

– părintele Gavril Grințescu (1876-1882);

– părintele Ion Andriescu (1883-1884);

– părintele Vasile Șova (1919-1924);

– părintele D. Ciocan (1928);

– părintele Vasile Savin (1921-1944);

– părintele Nicolae Bârjoveanu (1943-1951 și 1956-1965);

– părintele Ioan Mareș (1952-1955);

– părintele Ilie Radu (1975-1997);

– părintele Ioan Radu (1998-2007);

– părintele Gabriel Radu (2007 – în prezent).

 

 

 

  1. Cimitirul

 

Cimitirul Eroilor din parohia Dămienești

 

În anul 1930 se face recomandarea ridicării unei troițe din beton în mijlocul cimitirului eroilor, situat la intrarea în comuna Dămienești, partea de nord a bisericii din această parohie.

Preocupări oficiale pentru cinstirea memoriei eroilor și pentru îngrijirea cimitirelor acestora s-au manifestat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Spre exemplu Traian Ionașcu, rezident regal al Ținutului Prut, prin Ordinul nr. 44.512 din 20 iunie 1940, primește misiunea de a fi președinte de onoare al Comitetului de inițiativă din Dămienești pentru ridicarea unei troițe și amenajarea unui parc al eroilor. La 12 noiembrie 1945 Statul Major al Comandamentului IV Teritorial, recomandă a se împrejmui cu gard cimitirele, a se pune cruci la morminte și a se planta pomi, a se semăna ierburi și gazon printre morminte, amenajarea de alei și înălțarea de troițe Acest cimitir este situat în partea de nord a cimitirului satului aflîndu – se chiar lîngă acesta. La aceste cimitire s-au făcut restaurări în anul 2009 și în prezent sunt împrejmuite cu stîlpi de beton și cu gard din plasa de Buzău. În mijlocul cimitirului satului se află o clopotniță mică din lemn, iar mormintele sunt construite din beton si marmură, majoritatea fiind împrejmuite cu garduri din fier.

 

 

Intocmit: Preot Paroh Radu Gabriel

Lector corector: Pr. Dr. Cloșcă Ciprian Marius

 

 

Citeste si...