Prof. Mihai Coman: Semnificația profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu răzbate în presa autohtonă

O discuţie cu profesorul Mihai Coman va face pe oricine să îşi schimbe impresia despre ceea ce înseamnă mass media în spaţiul românesc şi jurnalismul de calitate.

Într-un dialog amical, ca de la ucenic la profesor, l-am provocat să ne transmită câteva impresii despre modul în care presa laică din România a tratat proiectul Catedralei Mântuirii Neamului.

Răspunsul a fost în acelaşi ton cu personalitatea sa, natural şi sincer.

Fondatorul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a evidenţiat, mai ales, faptul că „semnificația profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu este vizibilă și nu răzbate în presa autohtonă”.

El a atras atenţia că „nimeni nu cere presei laice să aibă atitudinea și tonul presei religioase, dar nici să trateze tema Catedralei Mântuirii Neamului ca și cum ea nu ar avea niciun fel de conținut religios!”

Profesorul Mihai Coman a surprins şi faptul că „numărul materialelor a crescut odată cu catedrala”, însă, din păcate, mediatizarea a „glisat de la factual la detaliul senzațional sau diatribă”.


Text integral:

Dacă ne uităm la felul în care mass media din România a prezentat construcția Catedralei Mântuirii Neamului, observăm că numărul materialelor a crescut odată cu catedrala.

Ceea ce nu înseamnă că, după atâția ani, presa laică a reușit să ofere o imagine elocventă și echilibrată asupra acestui subiect.

Mediatizarea a crescut cantitativ, nu și calitativ și a glisat de la factual la detaliul senzațional sau diatriba (mulțumesc în acest context fostului meu student Florin Valeriu Stan, care, în lucrarea de dizertație, a strâns o parte din formele de mediatizare ale Catedralei)

De fapt, presa a făcut două lucruri care au amplificat confuzia:

1) a politizat excesiv subiectul;

2) a amestecat chestiunea catedralei cu alte aspecte și instituții ale vieții religioase sau cu alte evenimente (drama de la Colectiv).

Nu cred că publicul presei curente, laice, are vreo idee asupra istoriei de 150 de ani a acestui proiect; nu cred că știe (cine să își mai aducă aminte) de slujba oficiată de Preafericitul Patriarh Teoctist și Papa Ioan Paul al II-lea la locul unde atunci se preconiza că se va construi Catedrala; nu cred că știe că pânza de apă freatică a creat uriașe probleme constructorilor și a întârziat ridicarea catedralei cu multe luni.

Nu cred că a primit mesajele pe care Preafericitul Patriarh Daniel le transmitea credincioșilor și în care le oferea explicații, informații și sprijin spiritual. Nu cred că este informat cu privire la nenumărate alte lucruri importante legate de acest edificiu și de semnificația sa.

În schimb, Catedrală a apărut mereu în asociere cu lideri și evenimente politice, astfel încât numele și faptele acestora să fie o pată aruncată pe reputația Catedralei. De asemenea, ea a fost permanent asociată cu chestiunile financiare, niciodată puse în context, dar mereu exagerate.

Presa a ales (cel mai adesea) să nu urmărească temele de anvergură, ci să se ancoreze în aspecte anecdotice, circumstanțiale și facil-spectaculoase.

Presa autohtonă consideră că o atitudine acuzatoare față de toți și de toate constituie misiunea sa fundamentală. Ea nu mai poate prezenta echidistant informații, ca și cum publicul nu ar aștepta informații, ci doar judecăți, condamnări, scandaluri etc.

Ea privilegiază vocile care exagerează (chiar cu prețul minciunii) și nu oferă decât arareori un echilibru între diversele puncte de vedere. În plus, ea nu urmărește un fenomen în profunzimea lui și rămâne la aspectele conjuncturale. Altfel spus este reactivă, nu are o viziune proprie, acea viziune profesională care face jurnalismul de calitate.

Spre exemplu, dacă nu ar fi fost drama de la Colectiv, s-ar fi discutat vreodată relația dintre construcția de biserici si de spitale?  Dacă nu ar fi fost acea bătrânică și gestul ei de a dona 10.000 de lei, s-ar fi discutat vreodată de relația dintre subvențiile guvernamentale și donațiile individuale, adică despre devoțiune și credință?

În toate aceste abordări, cu perspective atât de diferite, adeseori contradictorii, există un element total absent – dimensiunea spirituală.

Evident nimeni nu cere presei laice să aibă atitudinea și tonul presei religioase. Dar nici să trateze tema Catedralei Mântuirii Neamului ca și cum ea nu ar avea niciun fel de conținut religios!

Dacă numeroase aspecte de moment au fost mediatizate și/sau hiper-mediatizate, semnificația profundă a Catedralei Mântuirii Neamului nu este vizibilă și nu răzbate în presa autohtonă.

Prof. Emerit Mihai Coman

Născut în Făgăraș în 1953, Mihai Coman este absolvent al Facultății de Litere (1976) și doctor în Litere (1985).

În 1990 a înfiinţat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) în cadrul Universității din București, prima facultate de jurnalism din România.

Este primul conducător de doctorat în domeniul Științe ale Comunicării din România şi în decursul anilor s-a implicat activ în managementul academic, ca decan, ca director al Departamentului de Jurnalism, ca director al Școlii Doctorale în Științe ale Comunicării și ca director al Centrului de cercetare SPARTA.

Mihai Coman a publicat 19 cărți, din 1980 până în prezent, multe cu ediții revăzute și adăugite, șase volume coordonate, peste 30 de studii în volume colective, ca autor unic și coautor, peste 30 de studii publicate în reviste științifice, în calitate de autor și coautor.

A predat ca visiting professor la universități din Franța, Canada, SUA și Germania.

Foto credit: Basilica.ro

Citeste si...