Duminica femeii samarinence

duminica_samarinencii_roman

Frescă din Catedrala Arhiepiscopală din Roman

Samarineanca

Înaltpreasfințitul Ioachim
Plecând Domnul din Iudeia,
Se-ndrepta spre Galileia.
Drumul înspre țara Sa
Prin Samaria trecea.
Evanghelia ne spune
Că acest popor anume
Nicidecum nu s-a-nțeles
Cu poporul cel ales.
Cetățenii din Iudeia
Ce mergeau spre Galileia
Făceau cale ocoliotă
Prin Iordania vestită.
Dar Iisus nu s-a temut,
De aceea a trecut
Direct prin Samaria,
Pentru că un scop avea.
În Samaria sosind,
La Sihar, El s-a oprit
Lâng-o fântână vestită,
Tocmai de Iacob zidită.
Era ziua în amiezi
Deodată, ce să vezi!
O femeie din cetate
Vine, cu-n ulcior în spate,
Să ia apă răcoroasă
Pentru sine, pentru casă…
Privește surprinzător
Pe Iudeul călător.
Acesta îi cere apă.
Ea se miră dintr-o dată:
-Tu, ce ești dintre iudei,
Îmi ceri apă ca să bei!?
Știi doar că samaritenii
Nu se’mpacă cu iudeii.
-Femeie, de-ai fi ştiut
Cine-ți cere de băut,
N-ai mai veni la fântână
Cu ulciorul tău în mână.
Ai fi dorit pe vecie
Să-ți dea El apa cea vie,
Din care de bei o dată
Nu ți-e sete niciodată.
Femeia, atunci, mirată,
Îi mai replică o dată:
-Fântâna-i adâncă tare,
Nu văd cum ai fi în stare
Să-mi dai Tu apa cea vie
Să nu-nsetez pe vecie.
Oare Tu ești chiar mai mare
Decât cel ce-a fost în stare,
Să ne lase moștenire
Fântâna, spre pomenire!?
Iisus atunci o-ntreabă:
-Femeie, du-te în grabă
Și vin-aici, neaparat,
Cu ultimul tău bărbat.
-N-am bărbat, dânsa a spus.
-Ştiu, îi zise, blând, Iisus,
Cinci avuşi, dar care-l ai
Nu-i bărbatul tău, aşa-i?
-Doamne, cum de nimereşti,
Nu cumva proroc Tu eşti?!
Ştim că va veni în lume
Mesia, Cel cu bun nume,
Care multe ne-o-nvăţa,
Nu eşti Tu Acel’, cumva!?
Iisus blând o priveşte
Și cu dragoste-i vorbește:
-Eu sunt, ce vorbesc cu tine,
Cel din veci venit în lume.
Am coborât din cer sfânt
S-aduc pace pe pământ,
Să scot oamenii din moarte
Din necazuri și păcate,
Să vindec pe cei bolnavi,
Să eliberez pe sclavi…
Femeia samarineancă,
Ca o bună înțeleaptă,
Vas și apă a lăsat
Și-n cetate-a plecat.
La toţi care-i întâlnea
De Mesia le vorbea.
La cuvântu-i fermecat
Mic cu mare-au alergat,
În afară din cetate
Să vadă, pe cât se poate,
Pe Mesia cel vestit
În cetatea lor venit.
Toți, smerit, s-au închinat
Ca la un mare-mpărat
Și apoi s-au bucurat
Cântând:
HRISTOS A ÎNVIAT !

Citeste si...