A viețui în duhul Betleemului
Iubiților preoți din parohii, cuvioșilor viețuitori ai sfintelor mănăstiri și drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iașilor și din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului: har, bucurie, iertare și ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
„Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii Îl adoră,
Păstorii aleargă
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.”
Iubiți frați preoți,
Iubiți frați și surori în Hristos-Domnul,
Dumnezeu ne-a binecuvântat și anul acesta să ajungem la marea sărbătoare a Nașterii Fiului Său din Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu a venit în lume, a viețuit printre oameni pentru ca aceștia să redobândească puterea de a viețui autentic aici, pe pământ, în perspectiva vieții veșnice.
În aceste zile de praznic dumnezeiesc, Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii și minunatele colinde bat la ușa inimii noastre, sensibilizându-ne să primim vestea cea bună a coborârii Domnului pe pământ.
Sfântul Apostol Pavel ni se adresează, în mod special în aceste zile, spunând: „Gândul acesta să fie în voi, care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind (…), S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om”[i].
Urmările coborârii lui Dumnezeu printre oameni sunt mărturisite de slujbele Bisericii, într-un elan de bucurie și de nădejde: „Veniți să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de față. Zidul cel despărțitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzește pomul; iar eu mă împărtășesc din dulceața din Rai, de la care m-am îndepărtat, din neascultare”[ii].
În cuvinte simple, dar adânci și cuprinzătoare, colindele prezintă același adevăr al Nașterii lui Hristos cu chemarea stăruitoare adresată nouă pentru a ne lăsa cuprinși de harul mântuitor al Betleemului.
„Hristos Se naște, Domnul coboară,
Îngerii cântă, Magii Îl adoră,
Păstorii aleargă, Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.”
Iubiți credincioși,
Coborârea lui Dumnezeu pe pământ arătată în Nașterea lui Hristos la peștera din Betleem constituie adevărul fundamental descris de Scriptură, mărturisit de Sfinții Părinți și cântat de Biserică, de slujbele și colindele sale. Acest adevăr este înțeles și trăit în viața noastră în chipuri diferite. O privire atentă în jurul nostru de Crăciun ne prezintă imaginea unei lumi cu înțelesuri și interpretări diverse asupra semnificației Nașterii Domnului. Modul în care această sărbătoare influențează viața noastră este, de asemenea, diferit de la om la om.
Vedem în aceste zile cete de colindători vestind marea taină a Nașterii lui Hristos. Luăm seama, de asemenea, că alți tineri folosesc aceste zile pentru distracții necuvenite, cu urmări dintre cele mai dăunătoare pentru viața lor și a celor din jur. Bisericile sunt pline de credincioși în zilele de Crăciun. După perioada postului, ei s-au pregătit, prin spovedanie și milostenie, pentru împărtășirea cu Sfintele Taine și se bucură, în sufletul lor, pentru aceasta. În același timp însă, mulți dintre semenii noștri, în ciuda faptului că se declară creștini, stau departe de Biserică, de Sfânta Liturghie și de tot ceea ce este curat, sfânt, autentic românesc și creștinesc.
Descrierea acestor situații diferite, întâlnite în aceste zile, cuprinde și ceea ce se întâmplă pe micul ecran, pe internet, în familie, în locuri publice… Oamenii înțeleg diferit semnificația acestei perioade, se pregătesc în diverse feluri pentru trecerea dintre ani, au perspective multiple și contradictorii asupra anului care vine. De aceea, se cuvine să ne oprim o clipă din iureșul vieții și să ne întrebăm: Ce este Crăciunul? Cum ar trebui să ne raportăm la această sărbătoare? Care sunt înțelesurile, pentru viața noastră, ale credinței în Fiul lui Dumnezeu devenit om, în marea taină a viețuirii lui Dumnezeu printre oameni?
Iubiți frați și surori întru Hristos Domnul,
„Cu adevărat mare este taina dreptei credințe: Dumnezeu S-a arătat în trup.”[iii]
Acesta este Crăciunul. Cel ce Se naște în Betleem este Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu. El este Dumnezeu și devine Om în același timp. Orice altă înțelegere a Crăciunului, ce nu cuprinde în ea mărturisirea că Hristos este Dumnezeu, că Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului este Dumnezeu, că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu, este o învățătură falsă și adevăr nu se află întru ea. Creștinul ortodox este chemat înainte de toate să aprofundeze credința în Hristos ca Dumnezeu, să se lase cuprins de ea, să se roage pentru a o dobândi.
Înainte de rostirea cuvântului din Sfânta Evanghelie la Dumnezeiasca Liturghie, preotul și cei prezenți se roagă astfel: „Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoașterii Dumnezeirii Tale”[iv].
Având ca fundament credința în Hristos, Dumnezeu și Om deopotrivă, suntem chemați să prelungim în viața noastră taina Lui divino-umană. Trăind în această lume, dar destinați veșniciei, viața noastră se cere a fi dumnezeiască și omenească în același timp.
Perioada sărbătorii Nașterii Domnului este bun prilej pentru a conștientiza acest adevăr și a-l trăi cât mai adânc și cuprinzător. Meditația la taina Nașterii lui Hristos, participarea la Sfânta Liturghie și pacea sufletească dăruită de colinde pot fi împletite în aceste zile cu bucuria de a fi în familie, de a ne întâlni cu prietenii, de a oferi daruri celor dragi și celor care sunt în nevoie.
Sărbătoarea Nașterii Domnului este ziua păcii, a refacerii legăturii între noi și Dumnezeu, între noi și semenii noștri, între puterile sufletești ale fiecăruia. Părintele Dumitru Stăniloae vorbește despre „harul păcii izvorâtor din Hristos (…) ce înconjoară lumea (…), ce se așază între toate, legându-le, făcând pace între ele (…), pace în omul însuși”[v].
În perioada dintre sărbătorile Nașterii și Botezului Domnului suntem chemați la o mai mare deschidere spre ceilalți, spre o înțelegere mai adevărată a ceea ce suntem noi în raport cu ei. Pornind de la „zidul despărțitor” dintre om și Dumnezeu, înlăturat prin Nașterea lui Hristos, este bine să conștientizăm tragedia zidurilor despărțitoare dintre frații de aceeași mamă, dintre soți, dintre părinți și copii, dintre bogați și săraci, dintre politicieni și popor, uneori chiar dintre preoți și credincioși, sau dintre arhierei și preoți. A fi împreună, a ierta, a fugi de răzbunare, a nu te lăsa cuprins de ispita superiorității în raport cu ceilalți, a avea forța renunțării la părerea proprie în favoarea viziunii mai bune a celuilalt, înseamnă a te lăsa cuprins și convins de taina Betleemului, de cântarea îngerilor, de bucuria magilor și a păstorilor.
Nașterea Dumnezeiescului Prunc, prezența Preacuratei Sale Maici și a bătrânului Iosif, leagănul și scutecele ar trebui să nască și să renască în viața românilor bucuria de a fi tată și mamă, de a avea prunci și de a veghea la educația lor.
Se cuvine ca icoana Nașterii Domnului să fie așezată în fiecare casă la loc de cinste, pentru ca părinții cu mulți copii să primească întărire, curaj pentru a-i crește cum se cuvine și a se bucura de existența lor. Aceeași icoană poate fi și izvor de întrebare pentru mulți, și anume: De ce nu am copii? De ce am doar unul sau doi? Unde sunt ceilalți? Ce am făcut cu ei? Cum pot repara greșeala și redobândi normalitatea?
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
Am încercat în puține și sărace cuvinte să medităm împreună la taina Sărbătorii Nașterii Domnului, căutând a afla ce este aceasta, cum poate fi cunoscută, trăită și mărturisită. Nădăjduim în mila Domnului că vom primi harul pentru a înțelege taina Betleemului și pentru a încerca să ne conformăm viața, adică starea lăuntrică și atitudinea exterioară, cu această taină.
Este bine ca în aceste zile de mare bucurie să ne întrebăm și noi cu marele duhovnic al pustiei, Părintele Iachint de la Putna: „Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos? Cu îndoială, ca evreii cei de demult, sau cu credință, ca magii neamurilor? Îl odihnim pe Domnul în ieslea cea de taină a inimii sau Îl izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mântuitorului viața noastră, sufletul, puterea, mintea și tot ce avem mai de preț? Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos împăcați unii cu alții, spovediți, uniți cu Dumnezeieștile Taine? Sau venim la El plini de ură, certați, nespovediți, întunecați de patimi?” [vi].
Rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea alegerii celei curate și să înțelegem că sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei își împlinesc rostul dacă sunt trăite în duhul Betleemului și al Iordanului, nu în duhul Babilonului și al Sodomei, în duhul păcii lăuntrice și al familiei, nu în iz de bâlci și iarmaroc.
Rugăciunea noastră se îndreaptă cu stăruință către tronul Preasfintei Treimi spre a primi puterea alegerii celei bune. Pentru aceasta, ne încredințăm milei lui Dumnezeu Tatăl, nădăjduim în iertarea Domnului Hristos și cerem harul iubirii care ne vine de la Sfântul Duh, Mângâietorul.
Pacea, bucuria și adevărul Nașterii Domnului să ne cuprindă pe toți! Să avem parte de un sfârșit de an binecuvântat! Dumnezeu să ne aibă sub ocrotirea Lui în Anul Nou ce se apropie, și care nădăjduim să fie răstimp de apropiere față de Dumnezeu, de înțelegere între oameni și de pace în țară și în lume.
Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,
† TEOFAN
Arhiepiscop al Iașilor
Locțiitor de Arhiepiscop al Romanului și Bacăului și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei