Arhim. Emilian Panait – ctitor de lăcașuri sfinte și restaurator de suflete
Am aflat cu durere despre încetarea din această viață a părintelui Emilian Panait (1929 – 2019), în ziua de duminică, 02 iunie, ora 22.00, la vârsta de 90 de ani. Mutarea sa la ceruri a adus multă întristare obștii Mănăstirii Ciolpani, dar și fiilor și fiicelor duhovnicești pe care i-a îndrumat de-a lungul zecilor de ani cât a slujit în mănăstirile și parohiile unde Dumnezeu i-a rânduit să-și împlinească vocația de părinte spiritual.
Părintele Emilian a fost un iubitor de Hristos, trimis ca un apostol, într-un timp și într-un anume loc, să aprindă o lumină într-o lume întunecată, lumină pe care el a întreținut-o, pentru ca vânturile să nu o stingă. El este unul dintre călugării care au suportat consecințele regimului comunist totalitar și se înscrie între cei care nu au apostaziat de la drumul pe care și-l asumaseră prin chemare. Crucile vieții le-a considerat ca fiind puse de Hristos pe umerii săi și le-a purtat cu demnitate și răbdare, fiind un misionar în toată dimensiunea cuvântului.
A fost un om al ascultării față de ierarhii care i-au stat în preajmă, un monah de avangardă care a restaurat viața pastoral-misionară și duhovnicească în mai multe parohii și mănăstiri din Eparhie, care a adunat în jurul său mulțime de ucenici și prieteni.
El a fost Omul Liturghiei pentru că a pus în centrul lucrărilor de orice fel Sfânta Liturghie. Nu a fost un oficiant al liturghiei, ci un trăitor al ei. Praxis și theosis s-au împletit armonios în lucrarea Părintelui Emilian, care pentru mine a fost nu doar un ctitor de lăcașuri sfinte, ci și un restaurator de suflete. Lucrarea sa duhovnicească, împlinită în mulțimile călugărilor și călugărițelor, cât și în cea a miilor de credincioși care i-au trecut pe sub epitrahil la scaunul spovedaniei, aceast i se va socoti ca dreptate în acordarea mântuirii.
Părintele Emilian a știut să fie diferit pentru fiecare și același pentru toți, harismă care se regăsește doar la marii părinți ai Bisericii.
În seara zilei de 2 iunie, în jurul orei 22.00, Hristos Domnul, Cel pe care L-a slujit timp de 90 de ani, i-a chemat smeritul suflet pentru a-l încorona cu diadema Împărăției și pentru a-l așeza în ceata prietenilor și casnicilor Săi.
Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!
† IOACHIM,
Arhipiscopul Romanului și Bacăului
Arhimandrit Emilian Panait
– s-a născut la data de 28 aprilie 1929 în comuna Piscu, județul Galați, fiind al șaselea dintre cei 11 copii ai părinților Anton și Vasâlchia;
– între 1936-1943 urmează școala primară în comuna natală;
– 1943-1947 elev la Arsenalul Marinei Regale din Galați;
– 2 iunie 1949 închinoviat ca frate la Mănăstirea Bogdana, județul Bacău;
– 1950-1952 elev al Seminarului Monahal de la Mănăstirea Neamț;
– 9 martie 1951 tuns în monahism pe seama Mănăstirii Bogdana, primind numele Emilian și ca având naș de călugărie pe arhimandritul Benedict Ghiuș;
– 1952-1956 paraclisier al Catedralei episcopale „Cuv. Parascheva” din Roman;
– 1956-1961 viețuitor al Mănăstirii Nechit, județul Neamț;
– 5 ianuarie 1958 hirotonit diacon de Episcopul Romanului, Teofil Herineanu;
– 6 ianuarie 1958 hirotonit preot de același ierarh;
– 9 martie 1958 hirotesit duhovnic;
– Aprilie 1958-octombrie 1958 preot paroh la Parohia Bălăneasa, județul Bacău;
– 12 ianuarie 1961 suportă rigorile decretului 410/1959;
– 1961-1972 se stabilește la Roznov împreună cu protosinghelul Nicodim Manea;
– 1972-1974 preot slujitor și duhovnic al Mănăstirii Agapia-Neamț;
– 1974-1977 preot paroh la Măldărești-Protopopiatul Bacău;
– 1975-1979 urmează cursurile Facultății de Teologie din București. La absolvire, susține lucrarea de licență „Virtutea dragostei în gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul”, la catedra de Morală a pr. Prof. Dr. Dumitru Radu;
– 1977-1982 preot slujitor și duhovnic al Mănăstirii Sihastru – Vrancea;
– 1982-1987 mare ecleziarh al Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși;
– 1987 stareț al Mănăstirii Runc-Bacău;
– 1991 începe lucrările de construcție a Mănăstirii Ciolpani și întemeiază obștea de călugătițe a acesteia;
– 1997 organizează și coordonează târnosirea Bisericii „Sf. Mare Mucenic Emilian de Durostorum” din incinta Mănăstirii Ciolpani, oficiată de PS Eftimie, Episcopul Romanului;
***
Duminică, 2 iunie, la ora 22.00, sufletul Părintelui Emilian Panait s-a mutat la ceruri, fiind purtat în rugăciune de obștea Mănăstirii Ciolpani, de fiii și fiicele duhovnicești care, în aceste ultime zile, nu au încetat rugăciunea pentru părintele și duhovnicul lor.
Luni, 03 iunie și marți, 04 iunie, de la ora 19.00, la Mănăstirea Ciolpani va fi săvârșită slujba Stâlpilor, la care sunt așteptați să participe fiii și fiicele duhvnicești ai părintelui.
Slujba de înmormântare a marelui duhovnic Arhimandrit Emilian Panait va fi săvârșită în ziua de miercuri, 05 iunie, ora 10.00.