ARTHOS și IHTIS
.
***
.Evanghelia ne spune că Iisus Mântuitorul,
Aflând că Irod Tetrahul a ucis Botezătorul,
Mișcat fiind de aceasta, discret și trist, Se retrage
Îndeosebi în pustie, singuratic, să se roage.
.
Însă oamenii, aflându-L, după El veniră-n grabă,
Ca o turmă răvășită, flămândă și fără vlagă.
Blândului Păstor, văzându-i, l s-a făcut milă de ei,
Le-a turnat în suflet pace din potirul dragostei.
.
Le-a vindecat toți bolnavii și apoi i-a învățat,
Vorbindu-le doar în pilde, până ce s-a înserat.
Văzând că se pleacă ziua, un apostol grijuliu
Vine la Iisus și-I zice : ”Doamne, locul e pustiu!
.
Slobozește acești oameni ca să plece fiecare
Prin cetăți, ca să-și găsească, poate, ceva de mâncare!”
Uimit, Hristos îi privește și poruncitor le zice:
”Nu trebuie să se ducă, dați-le voi să mănânce!”
.
Evanghelia ne spune că, fără femei și copii,
Era foarte multă lume, doar bărbați – peste cinci mii.
Îngrijorați, ucenicii, făcând un calcul sumar,
Își exprimă neputința și-I zic cu suflet amar:
. .
”Locul e pustiu și-i seară, precum vezi și Tu, Stăpâne!
Mulțimea este flămândă, ne-ar trebui multă pâine.
Chiar de-am merge să obținem de la năimiții brutari,
Cuantumul depășește două sute de dinari!
. .
Însă, am zărit un tânăr ce purta cu grijă-n mâini,
Învelite-ntr-o năframă, doi peștișori și cinci pâini.
Dar ce poate fi aceasta la o gloat-așa flămândă?
De s-ar da și-o firimitură, n-are cum să le ajungă!”
.
Auzind aceste vorbe de profundă-ngrijorare,
Hristos ia inițiativa să le dea la toți mâncare.
Cu multă înțelepciune și cu tact dumnezeiesc,
Începe s-organizeze ospățul împărătesc.
.
Porunci ca toată lumea să se împartă pe cete,
Așezându-se pe iarbă, fiecare, pe-ndelete.
A luat în mâini ofranda, ca cel mai scump giuvaer,
A făcut o rugă-n taină, cu privirile spre cer .
.
Apoi, frângând câte-o pâine, la apostoli a-mpărțit,
Iară ei, cu grijă mare, celorlalți au dăruit.
După ce cu toți primiră merindea cea spre ființă,
Au cântat psalmii de slavă, după bunăcuviință.
.
Apostolii adunară ce-a rămas din cinci prescuri,
Douăsprezece panere, pline doar cu firimituri.
Prin aceste gesturi sfinte săvârșite în pustie,
Hristos vru să ne arate prima Sfântă Liturghie.
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
* meditație lirică la Duminica a VIII-a după Rusalii *