ARTHOS și IHTIS

* meditație lirică la Duminica a VIII-a după Rusalii *
.
ARTHOS este elementul făurit  de Creator
Rânduit  în planul hristic  ca simbol mântuitor.
Totul fiind providență,  pentru că totu-i din har,
Hristos, la plinirea vremii, a pus PÂINEA pe altar.
.
Ortodoxia ne-nvață că arthosul și cu VINUL
Sunt  simbolurile-n care Îl simțim prezent pe  Domnul.
IHTIS, în graiul lui Platon, însemna PEȘTE marin,
Hristos  făcu dintru-acesta întâiul simbol creștin.
.
Toate literele acestea au devenit acrostihul,
Întru care se ascunde Logosul numit Cuvântul,
Semănat  în tot pământul.
.
inmultirea_painilor

Minunea inmultirii pâinilor în pustie

.
***

.Evanghelia ne spune că Iisus Mântuitorul,

Aflând că Irod Tetrahul a ucis Botezătorul,

Mișcat fiind de aceasta, discret și trist, Se retrage

Îndeosebi în pustie, singuratic,  să se roage.

.

Însă oamenii, aflându-L, după El veniră-n grabă,

Ca o turmă răvășită, flămândă și fără vlagă.

Blândului Păstor, văzându-i, l s-a făcut milă de ei,

Le-a turnat în suflet pace din  potirul dragostei.

.

Le-a vindecat toți bolnavii și apoi i-a învățat,

Vorbindu-le doar în pilde, până ce s-a înserat.

Văzând că se pleacă ziua, un apostol grijuliu

Vine la Iisus și-I zice : ”Doamne, locul e pustiu!

.

Slobozește acești oameni ca să plece fiecare

Prin cetăți, ca să-și găsească, poate, ceva de mâncare!”

Uimit, Hristos îi privește și poruncitor le zice:

”Nu trebuie să se ducă, dați-le voi să mănânce!”

.

Evanghelia ne spune că, fără femei și copii,

Era foarte multă lume, doar bărbați –  peste cinci mii.

Îngrijorați, ucenicii, făcând un calcul sumar,

Își exprimă neputința și-I zic cu suflet amar:

. .

”Locul e pustiu și-i seară, precum vezi și Tu, Stăpâne!

Mulțimea este flămândă, ne-ar trebui multă pâine.

Chiar de-am merge să obținem de la năimiții brutari,

Cuantumul depășește  două sute de dinari!

. .

Însă, am zărit un tânăr  ce purta cu grijă-n  mâini,

Învelite-ntr-o năframă, doi peștișori și cinci pâini.

Dar ce poate fi aceasta la o gloat-așa flămândă?

De s-ar da și-o firimitură, n-are cum să le ajungă!”

.

Auzind aceste vorbe  de profundă-ngrijorare,

Hristos  ia inițiativa să le dea la toți mâncare.

Cu multă înțelepciune și cu tact dumnezeiesc,

Începe s-organizeze ospățul împărătesc.

.

Porunci ca toată lumea să se împartă pe cete,

Așezându-se pe iarbă, fiecare, pe-ndelete.

A luat în mâini ofranda, ca cel mai scump giuvaer,

A făcut o rugă-n taină, cu privirile spre cer .

.

Apoi, frângând câte-o pâine, la apostoli a-mpărțit,

Iară ei, cu grijă mare, celorlalți au dăruit.

După ce cu toți primiră merindea  cea spre ființă,

Au cântat psalmii de slavă, după bunăcuviință.

.

Apostolii adunară ce-a rămas din cinci prescuri,

Douăsprezece panere, pline doar cu firimituri.

Prin aceste gesturi sfinte săvârșite în pustie,

Hristos vru să ne arate prima Sfântă Liturghie.

 

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

* meditație lirică la Duminica a VIII-a după Rusalii *

You may also like...