Parohia SF. NICOLAE Bacău

 Monografia parohiei „SFÂNTUL NICOLAE” – BACĂU

A. Într-o zonă a oraşului Bacău, unde trecutul şi-a lăsat adânc înfipte amprentele, unde moşii şi strămoşii noştri au lăsat semne de locuire timpurie, unde vestigiile recoltate înscriu o pagină de istorie densă, s-au succedat mărturii ale vieţuirii creştine.

În vatra locaşurilor de cult şi a cimitirelor creştin ortodoxe, din secolele anterioare, în ultimul deceniu al primei jumătăţi a secolului a XIX-lea s-a înălţat actuala biserică numită şi Catedrala “Sfântul Nicolae” din Bacău[1].

Oraşul Bacău se află situat în partea de est a Subcarpaţilor Moldovei în imediata vecinătate a confluenţei Bistriţei şi Siretului. Existenţa actualei aşezări a Bacăului este legată şi de prezenţa unui vad – peste apa Bistriţei – prin care trecea un drum de mare însemnătate economică (lega Marea Neagră de Marea Baltică[2], numit “ drumul Siretului”[3] precum şi ramificaţii ce duceau spre Transilvania[4], prin vechiul drum al Trotuşului.

În ceea ce priveşte numele oraşului Bacău, greu i se poate stabili provenienţa. După unii istorici numele Bacău ar proveni de la cuvântul “Bîc” care în limba slavonă ar însemna “ zimbru”. După alţii numele ar fi de origine gotică “Bach” – râu, iar o legendă afirmă că acest nume s-ar fi preluat de la numele călugărului Bako, proprietarul unui han, situat pe drumul ce ducea de la Bacău la Roman[5].

Dacă menţiunile scrise despre vechimea şi existenţa Bacăului datează din secolul al XV-lea, cele arheologice provenite din descoperirile efectuate în zona central-estică a oraşului au reliefat urme de locuire încă din Epoca Bronzului, ca şi din sec. IV-V, VI şi VII e.n.[6] Bacăul devine unul din oraşele însemnate ale Moldovei, fiind menţionat documentar prima data in privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408, negustorilor din Liov[7].

Intensa locuire a Bacăului în perioada secolelor XIV-XV, cu multiple semnificaţii asupra aşezării urbane, apare menţionată documentar ca punct de vamă-mare şi mică cu numărătoare, cu pietre de ceară, cu mori, cu vii şi sate, cu curte domnească şi ca loc pentru scriere de documente[8].

Cercetările arheologice efectuate la Curtea Domnească ctitorită de Alexandru fiul lui Ştefan cel Mare (1491) au scos un bogat material de mare însemnătate pentru istoria oraşului (monede, cuie, cuţite, vârfuri de săgeţi, catarame, creuzete, oase de animale, ceramică variată). Acestea fiind de reală valoare, demonstrează ca aşezarea de aici, ajunsese la un nivel de dezvoltare în drumul spre urbanizare.

B. Istoricul Bisericii „SFÂNTUL NICOLAE”

Amplasată în zona centrală a oraşului Bacău, Biserica Sfântul Nicolae se află la intersecţia importantei artere de circulaţie care face legătura între Nordul şi Sudul ţării şi a minunatelor construcţii din deceniile VII-VIII ale sec. XX.

In aceasta zonă în care trecutul şi-a lăsat adânc înfipte amprentele, unde vestigiile recoltate înscriu o pagină densă de istorie s-au succedat mărturii ale vieţii creştine începând cu sec. XIV. În ultimul deceniu a prime jumătăţi a sec. XIX s-a înălţat actuala biserica: Catedra Sfântul Nicolae din Bacău.

 Mărturii documentare:

1. însemnarea iconomului C.I. Sutzescu făcută pe un Pidalion, ediţie de Neamţ (1844), la 24 aprilie 1879. Acţiunea de ridicare a unei noi biserici în anul 1838 era fixată şi a început prin adunarea de milostenii de la credincioşi prin colectă publică.[9]
2. însemnarea epitropului căminarul Pavel Cristea de pe o Evanghelie ediţie de Neamţ (1821), făcută la 1 decembrie 1850. De aici aflăm că “piatra fundamentală” de la punerea fundaţiei a fost pusă in1839 şi terminarea ei s-a realizat în anul 1848.[10]
3. dintr-un oficial al proteiereului Theodor Atanasiu făcut în anul 1890[11] preluând informaţii vagi, putând să găsească izvoare de informaţie bogate, care la distaţă de mai puţin de jumătate de secol se mai aflau cu uşurinţă.
4. inscripţia de pe clopotul mare turnat la 29 iunie 1848 în însăşi curtea bisericii de maistrul Paul Romanovici şi Vătavu Gheorghe slujitor al bisericii.
5. pisania din anul 1972- scrisă pe o placă de marmură fixată pe faţada Bisericii în care se stipulează ca prin subscripţie publică la stăruinţă caminarului Pavel Cristea din Chetriş şi protoiereului Ioan Petrovici care au îmbrăţişat chipul milosteniei, s-au inceput ridicarea zidurilor actualei biserici monumentale

Pe lângă Biserica Precista, monument de excepţie al arhitecturii moldoveneşti, ctitorit in anul 1491, cercetările arheologice au identificat în Bacău un al doilea monument de cult aparţinând epocii şi influenţei stilistice din vremea domniei binecredinciosului voievod Stefan cel Mare şi Sfânt. Este vorba de biserica cu hramul Sfântul Nicolae, ale carei urme de ziduri au fost depistate lângă latura de nord a marii catedrale cu acest hram. S-a apreciat că e posibil ca biserica sa fie mai veche decât cimitirul, şi ca a fost înăţată la sfârşitul secolului al XIV-lea.[12] In sec XVI, negustorii şcheieni sau braşoveni şi-au fixat în Bacău o “uliţă Scheia” depozitându-şi marfa aici şi din ataşamentul lor ca şi nostalgia dupăSfântul Nicolae din Scheii Braşovului ctitoresc o Biserica Sfântului Nicolaedin Bacau.

În secolul XVII, Istrate Dabija Vodă la 9 ianuarie 1662 a făcut împuternicire Egumenului şi soborului Mănăstirii Agapia să ia “două clopote de la biserica lui Gavriil Hatmanu din Bacău – numită “cea pustie”[13] pentru ca mai târziu sa fie transformata in metoc al Mănăstirii Agapia.

În secolul XVIII şi începutul secolului XIX biserica Sfântul Nicolae numită şi biserica cea mică este doar capelă sau paraclis, locul ei fiind marcat până în prezent de o masă cu cruce Monument înălţat pe locul “Sfântului Pristol vechi”.

Biserica Sfântul Nicolae se încadrează în coordonatele neoclasicismului ca urmare a valorii sale arhitectural-artistice, zidită să domine şi sa fie distinsă şi trainică, cu adevărat “Casa poporului lui Dumnezeu”. Întreagacompoziţie arhitecturală este axată pe ideea exprimării cât mai clare a trăsăturilor particulare, a tipului structural monovat de punere în evidenţă a volumului corpului central al bisericii prin plastica arhitecturală de detaliu, marcat de două turnuri clopotniţă dispuse simetric pe extremitatea vestica.

Compartimentarea spaţiului interior este tratata in spiritul formelor arhitecturale tradiţionale, prin dispunerea in amfilada,având formă de navă unică a pronaosului, naosului şi altarului, precedate de un vestibul.

Cât priveşte partea exterioară a bisericii se constată “în structura arhitecturală, ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură compozită, care odihnesc pe un soclu masiv ce încinge biserica pe toate laturile, ceea ce îi conferă edificiului un caracter maiestos şi de o severă eleganţă.[14]

Pictura. Biserica a fost pictată în tehnica ulei aşa cu reiese din intervenţia Pr. Theodor Zota din anul 1921[15] şi la 27 mai 1923 a fost angajat pe lucrare pictorul C. E. Ionescu din Bacau.În 1939 pictorul Constantin Vasilescu din Bucureşti pictează biserica din nou, iar după incendiul din 10 iunie 1976, pictorii Aurelian Bucătaru şi Ecaterina Ardeleanu repictează biserică între anii 1976-1978. Executată integral în tehnica uleiului, pictura murală a bisericii selectează temele iconografiei tradiţionale, de origine bizantină, realizând o sinteză unitară, fluentă şi bogată în semnificaţii.

Ca o completare a picturii murale însemnăm şi faptul că ferestrele sunt împodobite cu vitralii ale căror scene iconografice reproduc pictura exprimată în biserică, fiind lucrate în atelierele Patriarhiei Române.

Tâmpla originală a bisericii Sfântul Nicolae datând din anul 1846-1847 fusese executată în zonă după modelul unui iconostas de la Muntele Athos prin intermediul epitropului principal Pavel Cristea. Flăcările provocate de incendiul din 10 iunie 1976 au mistuit-o fără milă aproape în întregime.

Tâmpla actuală a adus nou vechiului model, sculptura coloanelor marcată direct de construcţia ei tridimensională cu influenţă barocă.

Lucrările în marmură ce împodobesc biserica Sfântul Nicolae au fost executate in atelierele “Întreprinderii de marmură” Simeria iar mobilierul din stejar a fost proiectat şi executat de profesorul în sculptură de  vrednica amintire si cinstire Huţanu Alexandru.

Memoria vie a bisericii pomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie pe slujitori, ctitori, binefăcători şi donatori, după cum urmează:

PREOŢI:

• Alexandru Comănescu
• Ioan N. Sutzescu
• Ioan Livescu
• Ioan Sion
• Ioan Enache Petrovici
• Ioan Climescu
• Ioan Costea
• Vasile Stefanescu
• Vasile Rusescu
• Gheorghe Sofrocescu
• Costache Bocescu
• Ioan Scarlat
• Gheorghe Crivaţ
• Theodor Atanasiu
• Ioan Bica
• Gheorghe Vasian
• Savel Sutzescu
• Ioan Enea
• Theodor Zotta
• Dumitru C. Iordache
• Constantin Ionescu
• Dumitru Videanu
• Nicolae Morăraşu
• Ioan Mareş – mai târziu Episcop al Huşilor
• Ioan Pricop
• Constantin Leonte
•  Diaconi:
• Ioan Turtureanu
• Ioan Onu
• Constantin Stefan
• Mihai Dimitriu
• Alex Tăbăcaru
• Calist Berea
• Constantin Mardare

 Epitropi:

• Ardeleanu Dumitru
• Avădănii Ioan
• Dimitriu Nicolae

 Cântăreţi:

• Ioan Manoliu
• Ioan Popovici
• Nicolae Zugravu
• Spiridon Rusei
• Constache Saucescu
• Mihai Stamate
• Constantin Bălan
• Ivan Viorel
• Daniel Pomârleanu
• Păduraru Bogdan

C. În istoria sa recentă viața parohiei Sfântul Nicolae a cunoscut momente de înnoire și schimbare care au condus la dinamizarea activităților administrative, culturale și pastoral-misionare.

Subliniem înainte de toate șirul distinșilor preoților care slujesc sau au slujit altarului Catedralei Mici a Bacăului, între care amintim:

• Preot dr. Nicolae Hurjui (actualmente parohul catedralei Înălțarea Domnului)
• Preot dr. Costică Busuioc
• Preot Vasile Purcaru – pensionar
• Preot Ștefan Chelaru
• Preot Vasile Șerban
• Preot Petru Todeancă
• Pr. dr. Eduard-Vasile Cozma
• Preot Ciprian Olteanu

Prin Decizia 1487/07.06.2006 a Centrului Eparhial de la Roman, ”PC BUSUIOC C. COSTICĂ se numește în postul de preot paroh la Catedrala Sfântul Nicolae – Bacău, Protopopiatul Bacău-Nord, începând cu 01 iulie 2006”.

Urmând distinsului și vrednicului de pomenire, alesului între cucernicii preoți, protopresbiterul Ioan Pricop, noul paroh a demarat – sprijinit de Consiliul Parohial, o serie de lucrări de reparații și înnoire care, din nou, au făcut din catedrala Sfântul Nicolae – cea mai frumoasă biserică a orașului.

Au fost desfășurate ample lucrări de schimbare a acoperișului (tablă de cupru, Germania – Osnabruck) și a crucilor (lucrate la Arad), refaceri tencuieli exterioare, montare sistem pluvial prevăzut cu degivrare automată (Germania), placări soclu exterior cu piatră naturală de Vratza, amenajări exterioare, refacere din temelii a gardului împrejmuitor, placat cu piatră naturală Vratza și plase de gard din fier forjat masiv personalizat, clopote noi turnate la Innsbruck – Austria(prin fonduri alocate de Consiliul Local Bacău), sistem de sonorizare Strasser, restaurare integrală a icoanelor (curățate, aurite și argintate) și a catapetesmei, îmbogățirea patrimoniului mobil al catedralei cu obiecte liturgice de mare valoare (ripide, chivot, evanghelii, set complet sfinte vase emailate – Grecia, sfinte cruci emailate – Grecia, acoperăminte, veșminte, candele emailate – Grecia, cristelniță, set complet de cărți liturgice, icoane etc.), precum și obiecte de uz intern (centrală termică, aparate de are condiționat, covoare Siria, dotări tehnice – mașină de tuns iarba, cuptor prescuri profesional etc.), restaurarea și mobilarea casei parohiale, refacerea arhivei și a bibliotecii parohiale și multe altele.

Însă cea mai importantă activitate a parohiei este cea pastoral-misionară, bogăția cea mai mare a Bisericii fiind credincioșii săi. Amintim aici, foarte pe scurt, programul liturgic al Catedralei – îmbogățit și derulat zilnic și cu toată acrivia, calitatea și frumusețea Sfintelor Taine și a Ierurgiilor săvârșite săptămânal, vizitele pastorale, evenimentele cultural-duhovnicești organizate, lucrarea decatehizare, vizitele chiriarhale etc.

Un moment istoric în viața urbei băcăuane l-a reprezentat momentul aducerii, pentru prima dată în Bacău dar și în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, a Sfintelor Moaște ale Sfântului Ierarh NICOLAE. În perioada 5-12 decembrie 2015, cu binecuvântarea IPS Ioachim şi în cadrul unui amplu program cultural-duhovnicesc, de la Biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti a fost adusă mâna Sfântului Ierarh Nicolae, spre bucuria şi folosul duhovnicesc al credincioşilor.

Deşi ar merita un spaţiu mai amplu, pe scurt facem referire şi la activitatea filantropică deosebit de generoasă a Catedralei Sfântul Nicolae care, cu binecuvântarea chiriarhului, sprijină un număr mare de credincioşi acordând burse pentru elevi şi studenţi, acordă sprijin financiar şi material pentru bolnavi şi văduve, pentru parohiisărace din cadrul Eparhiei, pentru instituţii de învăţământ şi alte aşezăminte sociale, preoţii catedraleidesfăşurând o bogată activitate filantropică, implicaţi fiind în soluţionarea cazurilor de excepţie pe care societatea românească le trăieşte (familie, şcoală, aşezăminte sociale, bătrâni etc.).

Prin Decizia47/2014, părintele Costică Busuioc ”este numit protopop al Protopopiatului Bacău”, cea mai mare și reprezentativă unitate administrativă a Eparhiei (prin reorganizare fiind alipiteProtoieria Bacău Sud şi Protoieria Bacău Nord), înscriindu-se astfel în şirul protopopilor pe care Catedrala Sf. Nicolae i-a dat Bisericii:

• părintele Theodor ZOTTA
• părintele Constantin MARDARE
• părintele Ioan PRICOP

D. Biserica Sfântul Nicolae nu are cimitirul ei, dată fiind zona centrală în care este amplasată.

E. De la vrednicul de pomenire şi cinstire preotul Ioan Mareş, regretatul Episcop Ioachim al Huşilor, în Biserica Sfântul Nicolae, răspunsurile la Sfânta Liturghie din duminici şi sărbători sunt dăruite de corala dirijată de domnul prof. Chiuc Dumitru (preluând conducerea de la domnii prof. Tiron Alexandru, Banica Ioan, Ciurdea Viorel, Dănilă Ioan)

F. Profilul parohiei

Nr. de credincioşi: aproximativ 2000 de familii

Biserica est implicată activ şi efectiv în activităţi pastoral-misionare, culturale, filantropice, catehetice etc. împlinind cu exigente misiunea sfântă spre slava lui Dumnezeu şi lucrând la mântuirea păstoriţilor ei.

Bibliografie:

1. Costache Radu, Bacăul din1850-1900, Tipografia Margulis, Bacău, 1906, p. 44.
2. România. Ghid turistic, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, p. 154-155.
3. Mătasă, Prin Moldova de sub munte, Bucureşti, 1965, 0. 108.
4. Artimon şi I. Mitrea, Aşezarea medievală din secolele XIV – XV de la Curtea Domească – Bacău, în Carpica – 1976- extras  p. 192, cf Atlasul judeţelor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978, p. 126.
5. România. Ghid turistic, Editura Meridian, Bucureşti, 1967, p. 255-262.
6. Mitrea şi Al. Artimon, Descoperiri prefeudale de la Curtea Domnească Bacău, în “Carpica”, 1971, p. 255-262.
7. Costachescu, Documentele Moldoveneşte înainte de Ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932, p. 631-632.
8. Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, Bcureşti, 1976, Vol II (1449-1486), doc. 65 – 1457 (6965) sept 8, p. 94-97, doc 66 – (1457) sept 13 etc.
9. Ioan Mareş, Biserica Sfântul Nicolae din municipiul Bacău, tipărită cu Binecuvântarea Preasfinţitului Eftimie, Episcop al Romanului şi Huşilor, editată de Episcopia Romanului şi Huşilor, 1983, p. 79.
10. Stoicescu, Repertoriul bibliographic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1971, p. 178.
11. Protoiereu Theodor Atanasiu, Memoriu de stare bisericilor şi parohiilor ortodoxe din judeţul Bacău, în “BOR”, XIV ( 1890).
12. Artimon, Contribuţii arheologice la istoria oraşului Bacău, lucrare in manuscris, p. 10.
13. Constantinescu, Menţiuni documentare despre o biserică pustie, in “Mitropoliei Moldovei şi Sucevei”, XLV (1969), nr. 1-7, p. 88-90.
14. Ioan Mareş, Biserica Sfântul Nicolae, op.cit., p. 88.
15. Arhivele Statului, fond. Primăria Bacău, anul 1922, dosar nr. 17, p. 21.

 

Date de contact ale parohiei:

Nr. de telefon al oficiului parohial : 0234 570 307

Adresa: Bulevardul Unirii, nr. 4,  Parohia Ortodoxă Sfântul Nicolae Bacău

Hramuri:

– Sfântul Nicolae

– Sfinţii Mari Mucenici Mina, Pantelimon şi Haralambie

 

[1] Costache Radu, Bacăul din 1850-1900, Tipografia Margulis, Bacău, 1906, p. 44.

[2] România. Ghid turistic, Editura Meridian, Bucureşti, 1967, p. 154-155.

[3] C. Mătasă, Prin Moldova e sub munte, Bucureşti, 1965, 0. 108

[4] Al. Artimon şi I. Mitrea, Aşezarea medievală din secolele XIV – XV de la Curtea Domească – Bacău în Carpica – 1976-  extras  p. 192, cf Atlasul judeţelor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1978, p. 126.

[5] Români. Ghid turistic, Editura Meridian, Bucureşti, 1967, p. 255-262.

[6] I. Mitrea şi Al. Artimon, Descoperiri prefundale de la Curtea Domnească Bacău, în “Carpica”, 1971, p. 255-262.

[7] M. Costachescu, Documentele Moldoveneşte înainte de ştefan cel Mare, vol. II, Iaşi, 1932, p. 631-632.

[8] Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, Bcureşti, 1976, Vol II (1449-1486), doc. 65 – 1457 (6965) sept 8, p. 94-97, doc 66 66 – (1457) sept 13 etc.

[9] Pr. Ioan Mareş, Biserica Sfântul Nicolae din municipiul Bacău, tipărită cu Binecuvântarea Preasfinţitului Eftimie, Episcop al Romanului şi Huşilor, editată la Episcopia Romanului şi Huşilor, 1983, p. 79.

[10] N. Stoiecescu, Repertoriul bibliographic al localităţilor şi monumentelor din Moldova, Bucureşti, 1977, p. 178.

[11] Protoiereu Theodor Atanasiu, Memoriu de strea bisercilor şi parohiilor ortodoxe din judeţul Bacău, în “BOR”, XIV ( 1890)

[12] Al. Artimon, Controbuţii arheologice la istoria oraşului Bacău, lucrare de manuscris, p. 10.

[13] D. Constantinescu, Menţiuni documentare despre o biserică pustie, Ed. “Mitropoliei Moldovei şi  Sucevei”, XLV (1969), nr. 1-7, p. 88-90.

[14] Pr. Ioan Mareş, Biserica Sfântul Nicolae, op.cit., p. 88

[15] Arhivele Statului, fond. Primăria Bacău, anul 1922, dosar nr. 17, p. 21