Bucurie și emoție duhovnicească în Catedrala Sfintei Parascheva din Roman

În Duminica premergătoare serbării Sfintei Cuvioase Parascheva, la Catedrala Arhiepiscopală din Roman, Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioachim și ÎPS Arhiepiscop Calinic al Argeșului și Muscelului, alături de un impresionant sobor de preoți și diaconi. În cadrul slujbei, un tânăr teolog a fost tuns în monahism, primind numele de Nectarie.

img_7706
img_7742
img_7745
img_7758
img_7770
img_7835
img_7859
img_7900
img_7909
img_7912
img_7932
img_7940
img_7959

Sub mantia ocrotitoare a Sfintei Parascheva, duminică, 11 octombrie, pelerinii și credincioșii prezenți în Catedrala Arhiepiscopală din Roman s-au împărtășit de bucuria pregustării marii sărbători a Ortodoxiei. La Dumnezeiasca Liturghie, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a fost eruditul ierarh al Argeșului și Muscelului, ÎPS Calinic, care a ținut și cuvânt de învățătură la Evanghelia din Duminica a XXI-a după Rusalii. Rememorând ”împlinirea a 55 de ani de când am pășit pentru prima oară în această catedrală, unde totul s-a învârtoșat în virtute și bucurie”, în meditația sa duhovnicească, ierarhul a vorbit despre importanța și rostul rostirii cuvântului lui Dumnezeu. Plecând de la poemul ”Semănătorului” scris de Vlădica Ioachim, pe care l-a recitat în maniera sa specifică, ierarhul de la Argeș a vorbit apoi despre darul rostirii inteligibile ”cu care Dumnezeu i-a binecuvântat pe oameni”, dar care face diferența între creaturile zidite ale acestei lumi văzute.

Apoi, ÎPS Sa a detaliat importanța rostirii cuvântului lui Dumnezeu, făcând o trecere de la versificarea ”Psaltirii” de către Sfântul Ierarh Dosoftei și ajungând la imnurile scrise de Vlădica Ioachim.

”Avem aici, în Moldova, un model, pe Sfântul Dosoftei, care a versificat ”Psaltirea”. Au mai fost și alți ierarhi care au scris imnuri și poezii. Dar după Sfântul Dosoftei, după ce am citit imnul închinat Maicii Domnului în catedrala din Argeș, Vlădica Ioachim este al doilea ierarh care versifică pericopele evanghelice. Sfântul Dosoftei a versificat ”Psaltirea”, dar vlădica face o versificare nu doar a psalmilor, ci și a pericopelor evanghelice ce se citesc duminica și în zile de sărbătoare, precum și imnuri duhovnicești la sărbătorile sfinților pe care noi în prăznuim. Îi mulțumim din toată inima pentru dragostea pe care o are să lucreze inspirat de Duhul Sfânt și să semene! Nu pune în hambare de grâne ca un egoist, ci seamănă, împărtășește pe ogorul gospodăresc”a afirmat Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.

Reluând textul Evangheliei de astăzi, ÎPS Calinic a mai menționat importanța râvnei și a grijii în predicarea și cultivarea mesajului Mântuitorului Hristos.

”Dacă nu semănăm o sămânță bună și nu avem grijă de ea, atunci să nu ne așteptăm la rod. Să semănăm cuvântul lui Dumnezeu, limpede, cu grijă, adică învățătura cea adevărată, fără adaos omenesc. Cuvântul rodește când este semănat cu grijă și cu râvnă. Râvna sfântă de a rosti cuvântul lui Dumnezeu este sabie de foc, iar acesta trebuie mânuit cu dăruire, cu rugăciune și sprijinit de la Preasfânta Treime. Lumea ortodoxă a răspândit sămânță Cuvântului lui Dumnezeu după rânduiala biblică. Sfinții Părinți au scris și tălmăcit pe înțelesul tuturor cuvântul cel inspirat. Iar cărțile noastre tipărite sunt cuvântul cel viu al lui Dumnezeu. Cărțile de cult sunt cuvântul lui Dumnezeu atât de corect, de bine  și deslușit tipărit. De aceea noi, cei care citim rugăciunile și Psaltirea la strană, și rostim cuvânt de învățătură, trebuie să fim pătrunși nu doar de sfială și evlavie, ci și de o râvnă dumnezeiască. Adică să se simtă că ardem de flacăra lui Dumnezeu. Altfel, cuvintele rămân acolo cum e rânduiala, dar nu operează. Dau pe cărarea bătucită, pe piatra colțuroasă, prin spinii care înăbușă. Rostirea noastră, a Bisericii, este cuvânt de pace, de tămăduire și odihnă sufletească!”a mai spus ierarhul de la Argeș

care a îndemnat preoții și credincioșii să mulțumească Bunului Dumnezeu pentru acest dar al rostirii, luând aminte la cuvintele Sfintei Scripturi.

”Mulțumim Preasfintei Treimi că ne-a dat acest dar de a rosti. Să avem grijă pentru că ”tăcerea este de aur, iar vorbirea de argint!. Iar noi ce am prefera? Sigur, aurul! Să gândim și să medităm: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”a adăugat ÎPS Calinic.
”Iar aici, la Roman, să nu sece niciodată rostirea cea adevărată. Iar Vlădica Ioachim rostește în proză și în imnuri cuvântul lui Dumnezeu și în alcătuire de vieți de sfinți, tropare și în toate rânduielile. Acest ierarh seamănă și rostește Cuvântul și scrie, pentru că toate slujbele din Biserica Ortodoxă acum, ca niciodată, n-au avut autor unic. Acest om extraordinar, Ioachim Arhiepiscopul, pe lângă treburi administrative, studii și lucrări, face și această lucrare unică în Biserica Ortodoxă Română. Înaltpreasfinția Voastră, ați alcătuit vieți de sfinți, imnologie și imnografie, cum n-a făcut nimeni! Sunteți un unicat, precum unicat a fost și Sfântul Melchisedec, Episcopul Romanului, înaintașul Înaltpreasfinției Vostre”a mai spus Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

care, în cuvântul său, a readus în atenție personalitatea marelui Episcop Melchisedec.

”Mitropolitul Iosif Naniescu, când a venit și l-a adus pe episcopul Melchisedec, le-a spus romașcanilor: vă aduc pe cel mai bun, mai învățat și pios ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. Așadat, Iosif Naniescu a depus argument de canonizare a Sfântului Melchisedec Ștefănescu. Iar pentru mine, temeiul, știind toată activitatea de savant teolog, istoric, administrator al marelui Melchisedec, este acela că, înainte de a muri, a spus ucenicilor, care erau lângă căpătâiul lui: ”Foaie verde de-o sulfină, am să trec o apă lină”. Cine a mai spus astfel de cuvinte în asemenea momente? Ce viață a avut acest om, de a putut să spună acestea înainte de a simți trecerea din această viață!”a menționat ÎPS Calinic.

Frumuseții Dumnezeieștii Liturghii din Duminica premergătoare serbării Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și a Catedralei din Roman, s-a adăugat tunderea în monahism a unui tânăr teolog care, primit în brațele părintești ale Arhiepiscopului Ioachim, a primit numele Nectarie. ”Este prima tundere în monahism în această catedrală după aproape un secol, anume de la momentul alegerii acestei căi de către vrednicul de pomenire mitropolit Visarion Puiu”, a precizat Arhiepiscopul Ioachim.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Ioachim a mulțumit ierarhului de la Argeș pentru prezența la Catedrala din Roman, pentru cuvintele de învățătură, recapitulând în fața pelerinilor importanța cultului Sfinte Cuvioase Parascheva ”închinată și cinstită în toată Ortodoxia”.

”Se încheie aici prima parte a sărbătorii, care se continuă de acum în fiecare zi, ca niște trepte pe care le urcăm spre înălțimea cerului. Așa cum știți, de fiecare dată când urcăm pe o treaptă, orizontul ni se deschide și descoperim alte sensuri, alte valori, prin care trăim hrănindu-ne sufletește, descoperim prezența sau misterul lui Dumnezeu, pe care îl asimilăm și îl lăsăm să vorbeasă de el însuși în noi”a afirmat ÎPS Arhiepiscop Ioachim.
”Cuvintele Înaltpreasfințitului Calinic îmi dau un impuls să fiu la înălțimea exigențelor preoților și credincioșilor, pentru a ține aprinsă candela Sfintei Cuvioase Parascheva, așa cum a fost de-a lungul a peste șase secole în această Eparhie. Căci noi adăugăm cărămida noastră la edificiul înaintașilor”a zis arhipăstorul de la Roman.

Citeste si...