Creaţie şi re-creaţie

În hăul de-ntuneric din haosul astral
PARACLETUL scrutează oceanul abisal.
CEL CE ESTE face atomul luminos;
Lumina risipeşte nimicul tenebros.

Iar întru lumină, VERBUL creator
Emană energie, dând sens logoilor.
CUVÂNTUL zice: „Fiat!”… şi toate s-au făcut:
Şi cerul şi pământul şi cele dedesubt.

crearea_lumii_236x290

Facerea lumii

Cuvântul-energie ia forme diferite.
Materia apare, dar are-n ea cuvinte.
Cerul cu pământul şi cosmosul creat
Sunt doar ENERGIE sau LOGOS concentrat!

Creatul e-n mişcare, că totu-i energie,
Chiar şi stânca seacă mişcă şi e vie.
LOGOSUL creează şi-alte forme noi,
În ele însă pune şi Logoii Săi.

ADONAI creează şi pune în mişcare.
Însă şi mişcarea nu-i la întâmplare.
ELOHIM, prin DUHUL, pune legi divine,
Prin care, implacabil, universul ţine.

Totu-i providenţă, hazard nu există.
Însă imanentul, prin Har, are-o ţintă.
Cosmosul se mişcă dup-un plan precis:
Epectatic urcă spre metamorfosis.

În tot universul prin Logos făcut
Dumnezeu-Treime vru ceva mai mult.
Din eternitate, în sfatul treimic,
Plănuise OMUL cu un chip iconic.

Veșnica Treime, din humus diform,
Modelează forma primului Său OM.
Îi dă duh de viață, ce devine chip,
Şi-l pune-n mișcare către prototip.

În noua ființă Dumnezeu aşază
Un „dat ontologic” ce-l eternizează.
Apoi îi sădeşte conştiinţa dreaptă,
Ca un fel de sare în lumea creată.

Elohim i-aduce toată creatura
Şi Adam dă nume la toată făptura.
Deci macro-universul creat din neființă,
Prin ‘cest microcosmos, are conștiință.

Având conștiința creaturii întregi,
Domnul îi fixează și lui niște legi.
Dându-i libertate și discernământ,
Îi dă să guverneze raiul, pe pământ.

Adam posse non more aici în paradis.
Prin el și creatura vrea metamorfosis.
Însă non—ființa îi pune în faţă
Binele și răul, moarte sau viață.

Omul se înșală, netrecând prin filtru
Ceea ce-i șoptise liberul arbitru.
Astfel, călcând legea şi propriul jurământ,
Acel posse non more devine mormânt!

Omul preistoric… prin mormânt, în iad.
Prin el, toți urmașii, în Șeol ei cad
Însă, Creatorul, pe omul căzut
Nu voi să-l lase răului prea mult.

La plinirea vremii în cer și pe pământ.
Tatăl ne trimite propriul Său CUVÂNT.
LOGOSUL coboară kenotic din cer.
Mulți îl așteaptă ca sfânt giuvaer.

El vine, pătrunde în iad tenebros
Să-și caute chipul ce-l crease frumos.
Kenotic coboară chiar până-n Șeol
Să slobode drepții din mâinile lor.

Porți se sfărâmă, zăvoare se frâng,
Lumina pătrunde, diavolii plâng.
Cuvântul din urmă-i, rostit cu putere
„Ieșiți, fii ai credinței, la Înviere!”

Ieșiră cu toții cei din Adam
Precum şi cel ce descinse din Avraam.
Paşnici şi veseli, cu toţi au cântat,
Cu glasul angelic: „Hristos a înviat!”

Citeste si...