Cuvânt pentru suflet al ÎPS Arhiepiscop Ioachim rostit la înmormântarea tinerei Elena Andra Toader
Băcăuanii s-au rugat astăzi, 11 noiembrie, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim pentru sufletul Elenei Andra Toader, tânăra mutată la ceruri în urma teribilului incendiu de la clubul ”Colectiv” din București.
Băcăuanii s-au rugat astăzi împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim pentru sufletul Elenei Andra Toader, tânăra mutată la ceruri în urma teribilului incendiu de la clubul ”Colectiv” din București. În cadrul slujbei de înmormântare oficiată la biserica ”Sf. Împărați” din Bacău, ierarhul a rostit un cuvânt de mângâiere și compasiune pentru familie, prieteni și cei care au fost alături în comuniunea de rugăciune.
”Deocamdată, nădăjduim că Hristos avea nevoie de o tânără ca ea, acolo, sus, în ceruri, pentru a i se încredința niște atribuții mult mai nobile decât le-ar fi dat cineva pe acest tărâm al nesiguranței și războiului nevăzut. Sau, poate, chiar acum Hristos ne răspunde la această întrebare prin vorbele înţeleptului Solomon. Iată ce spune Duhul Sfânt prin acest corifeu al Vechiului Testament: „Omul cel drept, chiar dacă va muri mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţele cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsoară după numărul anilor. Inţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţelor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fot răpit ca răutatea să nu-i schimbe mintea, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul său” (Întelepciunea lui Solomon, 4, 7-11). Apoi adaugă „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din această lume li se pare nenorocire, dar ei sunt în pace. Chiar dacă în faţa oamenilor ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Și fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui”. (Inţelepciunea lui Solomon, 3 1-8).
Dar cu toate acestea, moartea este totuşi anormală, tragică şi monstruoasă. Mai ales atunci când auzim că un tânăr trece prin acest fenomen înainte de vreme. Indiferent de realismul nostru asupra fenomenului, ea seamănă sentimente de dezolare şi indignare. L-am văzut şi pe Hristos plângând în faţa mormântului prietenului său Lazăr. De asemenea, Sf. Pavel consideră moartea „ca un duşman ce distruge” (I Cor. 15,26), ceea ce înseamnă că acest fenomen nu face parte din planul lui Dumnezeu. Totuşi ea este o expresie a smereniei, a milei şi a compasiunii lui Dumnezeu pentru om. Ce-ar fi dacă am trăi la infinit în acestă lume coruptibilă şi deşartă? Sensul existenţei ar fi teribil şi insuportabil. De aceea, Dumnezeu ne-a oferit acest „tunel de scăpare”, pe care-l numim convenţional „moarte”. Fenomenul desface sufletul de trupul coruptibil pentru ca, după un oarecare timp, să se reunească într-o altă stare cu alte atribute: trup spiritualizat. Cunoaştem acest lucru încă de la Ieremia profetul, care a văzut această lucrare a lui Dumnezeu pentru om, şi a spus: ”Scoală şi intră în casa olarului, iar acolo îţi voi vesti cuvintele mele. Și am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata. Și vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui, dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut el că-i mai bine să-l facă”. Deci, Olarul dumnezeiesc, pe noi, vasul acesta de pământ, stricat, îl sparge, pentru a-l reface dându-i măreţia de altădată. Prin urmare, Dumnezeu foloseşte moartea ca pe un instrument al restaurării noastre. Totodată, moartea nu înseamnă despărţire. Ne vom reîntâlni atât cu trupul pe care l-am avut de la început cât şi cu cei cu care am trăit în comuniunea de persoane pe acest pământ. Înţelegând aceste învăţături, ce putem spune acum, mai întâi, acestei tinere: Andra, nu îmi este dat să-ţi poruncesc ca şi Hristos „Tinere, ţie îţi grăiesc „scoală-te”, ci mai curând să-ţi amintesc ceea ce spunea profetul, un pic mai nuanţat . „Elena Andra, ascultă, Hristos te cheamă, iar tu ai răspuns. „Da, Doamne, roaba Ta ascultă”. Ai fost o fată bună și ascultătoare faţă de tatăl tău, faţă de mamă, faţă de învăţăceii tăi. Acum, înţeleg că ai ascultat şi de Hristos în puţina viaţă cât te-a lăsat pe pământ. Vei asculta numai de El în ceruri, noi nu te mai deranjăm. Doar un singur lucru îţi mai cer: Roagă-te lui Dumnezeu să mângâie pe bunii tăi părinţi, iar surioarei tale Gabriela să-i de sănătate grabnică şi înţelepciune. Am înţeles cu toţii că astăzi pentru tine este zi de Paşte. Adică de trecere la Hristos, care te cheamă. Vezi, toată această lume, adunată în biserica de care ai aparținut cândva, a venit pentru tine. Iata sunt aici toţi cei ce te-au iubit. Tu i-ai mobilizat încă odată, dar de data aceasta sunt adunaţi în jurul tău, nu pentru a face planuri de viitor, ci pentru altceva: ca să-ţi promită solemn că nu te vor uita niciodată şi că îşi vor aminti de chipul tău suav, blând şi frumos ca un crin al bunelor vestiri.
În ceea ce mă priveşte, ca ierarh al locului, am venit să-mi arăt compasiunea față de toti cei apropiați ai tăi și să mărturisesc faptul că plecarea neșteptată din această lume și a altor tineri ca tine m-a întristat enorm, dar și mă conștientizează să fac mai mult pentru ca să nu se mai întâmple astfel de catastrofe. Totodată, vreau sa primești ca dar un poem pe care l-am scris special pentru tine și pentru cei ce au trecut asemenea ține prin acest tragic accident”
a mai spus Înaltpreasfinția Sa.
Tanatologie și înviere
Rațiunea omenească pare a fi suverană
Peste tot ce-i perceptibil, prin natura sa umană.
Sunt însă și fenomene, insondabile, ascunse,
Care nu incomodează, chiar de rămân nepătrunse.
Totuși este o enigmă a cărei nedezlegare
Aduce multă durere, angoasă și întristare.
Fenomenul, îndeobște, oamenii îl numesc moarte.
Și nimeni nu se-ndoiește de-această realitate.
Dar ireversibilitatea acestei realități
Seamănă, inevitabil, teamă, lacrimi, greutăți.
Nu mă îngrozește moartea, ci a ei perenitate!
Spunea un dicton celebru, tocmai din Antichitate.
Plecarea din astă lume spre un loc inexplorabil
Este o lege nescrisă, cu caracter implacabil.
Misterul tanatologic din omul nemuritor
Activează mecanismul „nous-ului” provocator.
Mintea cea reînnoită filtrează, pe cât se poate,
Care e esențialul din tot ce trece prin moarte.
Spectrul aneantizării, din cuprinsul cosmologic,
Dumnezeu îl folosește în actul Său ontologic.
Iisus, prin Înviere, a zdrobit puterea morții,
Căci El este Izvorul și Chivernisitorul vieții
Prin El, moartea este paște, adică o trecere
Pe altă treaptă a vieții, numită renaștere.
Fenomenul numit moarte presupune entropie
Trupul biologic moare, dar sufletul reînvie.
Hristos nu a luat morții caracterul biologic,
Dar i-a dat alte nuanțe cu conținut teologic.
Sufletul viu se desparte de trupul cel muritor.
Țintirimul nu e veșnic, ci un fel de dormitor,
Unde trupul se așază doar ca să se odihnească,
Până va fi Parusia și-nvierea cea obștească.
Pentru tine, astăzi, Andra este sfânta zi de paște
Sufletul tău bun și nobil în altă lume se naște.
Trupul tău va fi cu cinste așezat într-un mormânt
Insă sufletul tău mare va fi dus în cerul sfânt.
Dumnezeu să te ierte! Amin.
Arhiepiscop Ioachim