De la durerea cea mai adâncă, la bucurie deplină

În cea de a treia duminică după Paști, Părinții Bisericii au stabilit o zi dedicată în mod special cinstirii femeilor purtătoare de miruri.

Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi (Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8) a reluat toată istorisirea mântuitoarelor pătimirii ale Domnului nostru Iisus Hristos, menționând în special pe femeile care au asistat la răstignirea și îngroparea Mântuitorului de către Iosif și Nicodim. Maria Magdalena, Maria mama lui Iosif și Iacob, ca și Salomeea lui Zevedeu, mama lui Ioan și Iacob, nu au putut decât să asiste la acele momente de istorie sacră, contemplându-le și gravându-le în adâncul inimii lor.
Dacă înmormântarea a fost realizată în grabă de către Iosif și Nicodim, forțată de sosirea zilei de sabat, femeile mironosițe au fost cele care au știut că, abia după încheierea sărbătorii evreiești, vor avea șansa de a reveni dis-de-dimineață la mormânt și a relua înhumarea, cu toată grija iubirii lor pentru trupul Mântuitorului, ca un ultim omagiu și o ultimă consolare pentru inimile lor rănite.
Așadar, după ce trece ziua sâmbetei, încă din zorii zilei, după cum ne spune Evanghelia (Marcu XVI,2), femeile mironosițe se îndreaptă spre mormânt, dar se îngrijorează cu privire la posibilitatea intrării în mormânt, căci piatra care-l pecetluia era foarte grea. Dar iată că, ajunse acolo, văd că aceasta este dată la o parte, fără intervenție omenească. Mormântul pare jefuit, iar trupul Celui pe care-L căutau nu mai este acolo. Cele două Marii și Salomeea nu pot încă să înțeleagă mesajul îngerului pe care-l întâlnesc. Descoperirea mormântului gol este un șoc, care se va transforma în consternare: Nu numai că Domnul era mort, dar și trupul Său dispăruse!!
Însă Domnul nu este indiferent la iubirea oamenilor, nici la suferința lor, după cum nici la evlavia lor. În consecință, Iisus revelează pentru prima dată Învierea Sa femeilor credincioase, care în timpul vieții Sale n-au contenit să Îi urmeze, să Îi slujească și să Îi fie alături: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici.” (Marcu 16, 6) La aflarea acestei vești neașteptate, femeile sunt bulversate. Conform Evangheliștilor, femeile mironosițe, purtate de sentimentele lor de credință, iubire și bucurie, aleargă să ducă vestea cea bună apostolilor. Atunci se petrece în interiorul lor o schimbare radicală. Din purtătoare de miruri, ele devin purtătoare de Hristos. Renunțând la doliu, lacrimi și balsamuri de înmormântare, ele împrăștie cu bucurie vestea cea bună: Hristos a înviat!
Așadar, aceste femei, cunoscute sau anonime, atât de smerite, devin primele care intră în pacea Domnului, în plenitudinea bucuriei Sale, în revelarea unei vieți noi, unde totul este har, mântuire și binecuvântare. În ele se petrece o dată pentru totdeauna metamorfoza angoasei umane în acțiune harică. Ele devin îngerii vestitori ai Evangheliei care le este încredințată.
Astăzi, datorită acestora, știm când este necesar să intervină entuziasmul bucuriei lor pentru a salva credința noastră, atunci când ea slăbește. Ele ne învață să ne depășim îndoielile, fricile, căderile, descurajarea. Ele sunt mereu în fața noastră luminând calea spre Împărăția Cerurilor. Femeile mironosițe ne arată că dragostea oamenilor poate să înlăture orice obstacol.
Pentru că prima femeie a fost creată de Dumnezeu în încheierea Creației, putem spune că ea este creatura perfectă, dacă ne putem gândi că Dumnezeu a creat lumea evolutiv. De aceea ea este mai frumoasă, mai delicată, mai cizelată decât bărbatul. Când bărbații șovăie, femeile mărturisesc despre lucrurile care s-au petrecut și despre cum toate s-au înnoit.
Pentru că dragostea lor le aduce la mormântul Domnului și Mântuitorului mult-iubit, Iisus Hristos a vrut ca ele, femeile purtătoare de miruri, să fie primele vestitoare ale Învierii, arătându-ne, încă o dată, că iubirii omului, Dumnezeu îi răspunde cu o iubire infinit mai mare. Aflăm astăzi că, în ciuda oricăror evidențe, iubirea poate să creadă și să spere orice. Și nimic nu va putea vreodată să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care se manifestă în Iisus Hristos cel Înviat.
Să învățăm și noi să trăim în aceeași Iubire, care le-a ridicat pe femeile mironosițe, ce au aflat mormântul gol, din durerea cea mai adâncă, la bucurie deplină și să vestim și noi împreună cu acestea: Cu adevărat, Hristos a înviat!

Citeste si...