Demonism și secularism*
Plecând Domnul peste ape, lăsând pe galileeni,
Ajunge pe țărmul mării din ținutul Ghergheseni.
Abia atingând uscatul, întâlnește pe un om
Ce părăsise orașul izgonit de un demon.
Satana-i desfigurase mai tot ce era trupesc,
Doar în suflet nu intrase acel duh pitonicesc.
Bietul om de multă vreme nu purta îmbrăcăminte.
Noaptea, nu dormea în casă, ci prin gropi sau prin morminte.
Văzând pe Iisus că vine și voiește să-l atingă,
Diavolul crunt îl doboară, iar prin gura lui Îi strigă:
„Recunosc că ești Mesia și știam că vei veni!
Mai lasă-mă să-mi fac treaba, Te rog, nu mă chinui!”
.
Auzind Hristos acestea Îl întreabă: „Tu ai nume?”
„Da”, răspunsu-i-a satana, sec și sumbru: „Legiune!”
Acest cuvânt ne arată că în trupul omenesc
Mii de duhuri necurate vin și se pripășesc.
.
Legiunea fără nume e crunta realitate,
Este demonul ce rupe omul de comunitate!
Dacă diavolul ajunge în om să se cuibărească,
Are scopul să dezbine, să bată, să nimicească:
.
Unii sunt legați cu lanțuri, alții sunt puși în obezi,
Alții s-aruncă în apă sau s-afundă prin zăpezi,
Alții sunt duși în pustie sau prin locuri neumblate.
Nu-i sloboade necuratul până nu-i duce la moarte.
.
Când Hristos se întrupează, diavolul se îngrozește,
El știind că prin aceasta lucrarea lui se sfârșește.
De aceea, în Gadara, Îl roagă cu duh viclean,
Să nu se distrugă încă stapânia lui satan:
.
„Recunosc că ești Mesia, Fiul Celui Preaînalt!
Știu c-ai acceptat kenoza să scoți lumea din păcat!
De ne izgonești acuma, în adânc să nu ne-ntorci.
Îngăduie să ne-ascundem, nu în oameni, ci în porci.”
.
Și cum oameni din Gadara au scos turma la păscut,
Iisus Mântuitorul pofta le-a satisfăcut.
Când duhurile necurate în porci grabnic au intrat
Toate bietele-animale în mare s-au aruncat.
.
Păstorii ce păzeau porcii s-au năpustit în cetate,
Povestind cu amănuntul toate cele întâmplate.
Înfricoșați, gadarenii au ieșit ca să oprească
Pe Cel care-n fapt venise pentru ca să-i mântuiască.
.
Nici nu au luat în seamă pe omul cel îndrăcit,
Acum îmbrăcat cu haine, sănătos și liniștit.
Dar când omul le vorbește în grai clar și răspicat,
Dintr-o dată cetățenii iarăși s-au înspăimântat.
.
Timorați și plini de frică, gadarenii păgubiți
Au rugat Galileanul să plece cu pași grăbiți,
Fără să intre-n cetate. Iar Iisus i-a ascultat
Și-a reunit ucenicii și spre țărm ei au plecat.
.
A urcat iarăși în luntre – probabil a lui Andrei.
S-au întors în Galileea, acasă, între ai Săi.
Însă omul din Gadara ce fusese posedat
Voia cu tot dinadinsul să-L urmeze, neapărat.
.
Dar Iisus nu îi permise și-i zise cu glas domol:
„Rămâi ca să porți povara celui dintâi apostol.
Spune la toată suflarea din întregul tău ținut
Că Dumnezeu îi iubește și cât bine ți-a făcut.
.
Chiar de ei n-au luat seamă la cuvântul creator,
Punând mai presus de toate doar valoarea porcilor,
Dumnezeu prin pocăință îi iartă și-i prețuiește,
Ca pe frații săi de suflet, și pe toți îi mântuiește.”
.
Cel rămas ca și apostol, următor al lui Hristos,
Luând har, a prins curajul, și-n cetate s-a întors,
Semănând întru credință Logosul printre păgâni,
Iar Gadara a dat roadă zămislind primii creștini!
*Meditație lirică la Duminica a 23-a după Rusalii Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
