Galbeni

Parohia Galbeni
Biserica parohială cu hramul „Sf. Voievozi”
Biserica cu hramul „Sf. Dumitru”
Adresă Galbeni, Filipești, Bacău
Personal clerical
Pr. Paroh Gheorghe Adrian Merlușcă
Dascăl Dinu Daniel Necula

PAROHIA GALBENI
Satul Galbeni este parte integrantă a actualei comune Filipești, care se află situată la N de orașul Bacău, reședința județului cu același nume, la jumătatea distanței dintre orașele Bacău și Roman , pe DN2 (E85) , pe malul drept al râului Siret . Până la reforma administrativă din febr. 1968, Galbeni era centrul de comună, ce mai cuprindea și satele Filipești și Corduneni, sate ce până în anul 1947 erau filiale ale parohiei Galbeni.
Date istorice privitoare la apariția așezării nu se cunosc, dar venerabilul prof. dr. Ioan Ciută, originar din comuna vecină Bahna (NT), într-o monografie a comunei, pomenește despre satul Galbeni ca fiind atestat de pe la începutul sec. al XV-lea. Potrivit unor documente , în 1639, o treime din satul Galbeni aparținea lui Pătrașco Boldescu. În Marele dicționar geografic al României , semnat de George Ioan Lahovari ,apărut în 1900, se spune despre această localitate că avea 140 de familii, 458 de locuitori, din care 140 contribuabili. Anuarul ”SOCEC” al României Mari , apărut în 1923, cel mai complet anuar al României din perioada interbelică, menționează comuna Galbeni ca făcând parte din plasa Siretul de Jos, județul Roman , și fiind organizată având în componență satele Galbeni (Mazili), Bucium (Buciumenii-Precistei) și cătunele Filipești și Cotul Grosului (Corduneni), cu o populație de 1540 locuitori. În orice caz, așezarea este una veche, tradițional românească.
Din punct de vedere confesional, satul Galbeni este alcătuit în mare majoritate din Creștini-Ortodocși , alături de care se găsesc 2 familii de penticostali , 3 romano-catolici și 1 adventist de ziua a șaptea. Familii ortodoxe sunt în număr de 112 la care se adaugă 106 persoane văduve sau celibatare. De menționat ar fi faptul trist și îngrijorător că media de vârstă este de peste 65 ani, persoane cu vârsta de peste 80 ani alcătuind cca. 20% din totalul populației, și că aproximativ o treime din locuințe sunt părăsite sau locuite doar temporar. Actualmen, locuitorii se ocupă în special cu agricultura, foarte puținii tineri fiind plecați în străinătate iar câțiva muncind la oraș sau la Stația Radiocom din vecinătate.
Parohia Galbeni dispune de 2 sf. Biserici, una situată în vatra veche a satului ,numită Galbeni (Mazili), ce a fost ctitorită în anul 1865 de către boierul Dimitrie Boldescu și poartă hramurile ”Sf.M.Mc. Dimitrie” și ”Buna Vestire” iar cealaltă , la doar 300 m. distanță, ridicată cu cheltuiala satului și prin stăruința vrednicului preot Dumitru Vlad , intre anii 1928-1944, cu hramul ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Trebuie menționat faptul că în partea de Est a satului, în locul numit ”biserica veche”, povestesc bătrânii că s-ar fi aflat o biserică cu hram necunoscut și de care nimeni nu-și mai aduce aminte , dar care ar putea însemna că vatra satului se afla la 1-2 km. Est de vatra actuală, satul probabil migrând spre pădurea aflată la Vest. Deasemenea, în partea de sus a satului , numită odinioară Buciumenii-Precistei, acum Bucium, se află un monument din beton și fier forjat ce marchează sf. altar al unei vechi biserici din bârne de lemn , ce probabil avea hramul ”Sf. Arhangheli”, și care ar fi fost dărâmată în perioada interbelică, pe timpul când se construia actuala biserică.
Biserica ”Sf.M.Mc. Dimitrie” este construită în stilul caracteristic perioadei, cu un singur turn-clopotniță pe pro-naos, ziduri din cărămidă groase de 1m. și acoperiș din tablă, având formă clasică de navă. Pictură interioară nu a existat inițial, cu excepția boltei de pe naos pe care era pictat Pantocratorul , flancat în colturi de cei patru Evangheliști, ce a fost realizată prin 1925 cu ocazia unor reparații ce nu au durat , așa încât în anul 2003, la inițiativa pr. paroh Teacă Vasile și cu binecuvântarea vrednicului de pomenire IPS Eftimie, pe atunci episcop al Romanului, s-au demarat ample reparații capitale ce au presupus repararea și revopsirea acoperișului, retencuirea pe interior și exterior odată cu lucrări minore de consolidare, construirea unui nou pridvor mult mai încăpător, dotare cu instalație de încălzire centrală și de sonorizare, pictură interioară în tempera executată de pictorul Ctin. Prisecaru din Buhuși în stil neo-bizantin,de o deosebită frumusețe, mobilier , catapeteasmă și strane noi sculptate în lemn de stejar de meșterul Ctin. Arsene din com. Grumăzești (NT), parchet melaminat și gresie pe podele, s-au înlocuit geamurile vechi cu unele termoizolante și s-au schimbat și ușile de la intrări și interioare cu unele noi din lemn de stejar sculptat. S-au înlocuit veșmintele de la icoane care erau vechi și fără valoare cu altele noi din material bisericesc, s-au schimbat toate cărțile de cult cu unele noi, deasemenea s-au cumpărat odoare noi: sf. Vase, cădelnițe, chivot,sfeșnice,icoane praznicale,cununii,set pt. Botez ,veșminte pt. perioada Postului Mare, cristelniță, etc. Deasemenea, exteriorul a fost retencuit și decorat în praf de piatră, s-au turnat noi trotuare de jur-împrejur și pe căile de acces și s-au construit două noi grupuri sanitare din cărămidă și fosă septică din beton armat. Lucrările și-au văzut încununarea în ziua de 27 iulie 2007 , atunci când PS Dr. Ioachim Băcăuanul, pe atunci arhiereu-vicar al Epicopiei Romanului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a resfințit sf. locaș și a binecuvântat osteneala enoriașilor parohiei Galbeni.
Aici, în acest sf. Locaș, a primit Botezul în iarna anilor 1918-1919, marele actor Radu Beligan, al cărui părinte era pe atunci angajat al Căilor Ferate și locuia în halta Galbeni , cătunul Filipești , filia parohiei Galbeni.
Biserica ”Sf. Arhangheli” este un locaș monumental , construit în formă de cruce , cu două turle, un turn-clopotniță pe pronaos și o turlă pe naos, de dimensiuni aproape egale, cu un pridvor deschis în partea de apus, pictat în tehnica tempera și interior înalt și suplu, pereții fiind din cărămidă și structură din beton armat iar acoperișul din scândură acoperită cu tablă zincată. Interiorul este pictat în anii 1940-1944 de pictorul băcăuan Jean Dumitrescu, în ulei, în stil realist, de o deosebită frumusețe artistică iar catapeteasma și stranele sunt din lemn de stejar sculptat. Între anii 1991-1994, la inițiativa unui grup de enoriași, avându-l în frunte pe regretatul epitrop Bratu Vasile s-au început lucrări ample de reparații ce au presupus construirea unui nou perete la sf. altar, cel vechi fiind grav afectat în urma cutremurului din 4 martie 1977, consolidarea pereților cu două rânduri de centuri atât dedesubtul cât și deasupra nivelului geamurilor, tencuieli exterioare, reparația turlelor, precum și spălarea și refacerea pe alocuri a picturii interioare. Lucrările au fost încheiate la 3 luni de la numirea în parohie a actualului preot paroh , iar la data de 22 mai 1994, PS Eftimie Luca, pe atunci Episcop al Romanului și Hușilor, a resfințit sf. locaș înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi. În anul 1998, la inițiativa vrednicului enoriaș Ioan Tofan, veteran al celui de al II-lea război mondial, s-a ridicat un monument al eroilor în partea de S-V a bisericii. Între anii 2000-2001 s-a construit un așezământ social-filantropic ce este foarte util la organizarea diferitelor activități de ordin cultic, social, samd. De-a lungul timpului, în anul 2008 s-a montat parchet melaminat pe tot interiorul, în 2011 s-a refăcut pictura pridvorului, s-a pictat partea de jos a pereților sf. altar , în dreptul draperiilor, și s-au turnat noi alei pe care s-au montat pavele, în 2012 s-au construit două noi grupuri sanitare din cărămidă și fose septice din beton armat, iar în anul 2013, cu ajutorul unei firme de alpinism utilitar, s-au reparat și revopsit turlele și acoperișul bisericii.
În anul 2014, cu jertfa unei creștine evlavioase, dna. Pastia Dumitrescu, din Sighișoara, s-a început constuirea unei troițe din cărămidă și beton armat, cu acoperiș din stejar masiv și draniță din brad, montate de meșteri din Tg. Neamț, lucrările fiind ajunse în faza începerii picturii.