Meditând la umbra Crucii
Azi, în duh de sărbătoare, privesc arborii din lunci,
Iar în mugurii din ramuri disting semnul Sfintei Cruci.
Mintea-mi face anamneza de pomul primordial
Cu-al său fruct care ascunde sensul existenţial.
Cine cunoştea atuncea că-n pomul din Paradis
Stă ascunsă Sfânta Cruce c-universu-i necuprins?
Aşadar, fii ai credinţei, mergeţi astăzi în biserici!
Veţi găsi pomul vieţii adumbrind pe cei cucernici.
Staţi puţin în umbra Crucii, în smerită cugetare,
Şi din ea veţi primi fructul ca o veşnică mâncare.
Acest fruct va fi şi leacul spre sănătatea fiinţei,
Iar în suflet toţi simţi-veţi ontologia credinţei.
Metatemporalitatea va miji în suflete
Iară răul ce v-apasă va fugi cu tunete.
Hristos răstignit pe Cruce, cu mâini filantropice,
Va fi izvor de speranţă, în pătimiri hristice.
Din iubire pentru tine din cer mâna va cădea,
Iar limanul mântuirii la orizont vei vedea.
Contemporaneitatea pomului din Paradis
Veţi simţi-o autentic, fiindcă Raiul nu-i un vis!