Membrii Cercului de șah „Gambit” al Parohiei „Sfinții Trei Ierarhi” Bacău, artiști în ziua de prăznuire a Sf. Arhid. Ştefan
Marți, 27 decembrie 2022, în ziua de pomenire a Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, membrii Cercului de șah „Gambit” al Parohiei „Sfinții Trei Ierarhi” Bacău au prezentat celor prezenţi în biserică sceneta pe care au numit-o „Povestea șahului sau legenda boabelor de grâu” – o adaptare realizată de ei după nuvela „Soarele în baltă sau aventurile șahului” scrisă de Mihail Sadoveanu.
Înaintea începerii reprezentației, domnul instructor Daniel M., organizatorul acestui eveniment, i-a simțit pe copii că nu își găseau locul și aveau emoții. Pentru a le da încredere în ei, le-a cerut să răspundă la întrebarea „Vă place șahul?”. Bineînțeles că a urmat un cor de daaa-uri.
Rezumatul poveştii este următorul: Se spune că era odată în India un împărat renumit pentru despotismul său. Pentru a-i da o lecție, unul dintre supușii săi – brahmanul Sisa – a inventat un joc prin care să-i demonstreze împăratului cât de mult depinde acesta de supușii săi. Pe o placă pătrată împărțită în 64 de pătrate albe și negre, Sisa a așezat piese de două culori, care reprezentau două armate. Armatele erau conduse de câte un rege. Principala regulă a jocului era că pierderea regelui ducea la pierderea jocului. Mai slab ca regele era pionul, dar dacă acesta era coordonat cu pricepere, putea să pună într-o situație tragică pe un rege de șah.
Împăratului i-a plăcut atât de mult jocul încât a vrut să-l recompenseze pe supusul său. Sisa a cerut un bob de grâu pe primul pătrat al tablei de joc și a dublat numărul pentru celelalte pătrate. Ceea ce la început părea foarte puțin, după calcule, s-a dovedit a fi o recompensă uriașă: dacă ar fi strâns toată recolta de grâu a Indiei, i-ar fi trebuit mai mult de 100 de ani. Această cerere a lui Sisa arată cum se poate ascunde un pericol mare după paravanul unei amenințări aparent minore.
Șahul pare un joc, dar e mai mult decât atât. Întregul dispozitiv și drama necontenit repetată arată regilor care le este sfârșitul, iar colectivităților faptul că merg la cutia comună.
Cea mai mare învățătură desprinsă din această poveste este că „lucrurile materiale nu rezistă în timp, ci numai cele spirituale durează”.
Au interpretat, în ordine alfabetică următorii: Aniței George-Manuel, Benchea Cristian-Ștefan, Brașoveanu Elena, Ciobanu Matei și Grigoraș Tudor-Octavian. Au mai participat și alți membri ai cercului, care au jucat roluri de slubași la curtea împăratului.
La final, ca niște artiști veritabili, toți copiii s-au înclinat în fața asistenței. Pentru efortul lor, interpreții au primit de la preoții parohiei cadouri constând în dulciuri și fructe.
Membrii Cercului de șah au distribuit tuturor celor din biserică flyere în care era scris ce lucrează ei în cadrul Cercului și care sunt beneficiile jocului de șah, învitând totodată și alți copii sau adulți să li se alăture.
