Miros de tei cu iz eminescian
Eminescienii băcăuani nu l-au dat uitării pe Mihai Eminescu nici astăzi, 15.06.2020, la împlinirea a 131 de ani de la trecerea sa la cele veşnice.
Un grup de liceeni de la Colegiul „Eminescu” din Bacău, alături de doamnele directoare, Constantina Hulea și Ana-Maria Andrioaie, preotul Justinian Cimpoeru, doamna bibliotecară, Luiza Sandu și doamnele profesoare, Vasilica Temelie, Loredana Cernat, Oana Lupu, Paula Petrea și Andreea Laura Șuhan au adus un omagiu patronului unității școlare, dându-și întâlnire în Parcul Cancicov la ora 10, cu un vers, un gând bun, o rugăciune, o creangă de tei, versuri de și din suflet, fiind ultima activitate din cadrul proiectului „Spiritualitate și tradiție la români”.
Un alt omagiu adus poetului nepereche, a fost dăruit cu reverență și de inițiatorii proiectului „Biolexic 2020”, coordonat de doamna directoare Constantina Hulea și doamna profesoară Loredana Pamfile, alături de câțiva juni sensibili la literatură, în manieră video, ce au realizat un colaj cu recitări eminesciene, și ale poetului Grigore Vieru.
De la tinerele generații care au ținut cu emoție portretul poetului, până la elevi actuali ai colegiului de la clasele A IX-a C, a X-a A și a XI-a C, ori foști absolvenți, mai tineri (Vlad Țuțurlan) sau boemi din generații vetuste, au asistat la slujba de pomenire a poetului naţional săvârşită de către părintele Justinian Cimpoeru, urmată de stihuri alese cu grijă și rostite cu reverență poetului încununat cu tei și Mâna Maicii Domnului. Rugăciunea eminesciană a încheiat acest preambul literar și religios, eminescienii dându-și întâlnire în același loc și la anul.
Un epigon al poetului, a îndrăznit să ne dezvăluie un crâmpei din clipa eminesciană dincolo de vremi și timpuri…cu emoție, Andreea Răchiteanu:
Cine este cu adevărat Domnul Eminescu?
Este dorul clipei de ieri și simbolul nostru de astăzi. Este tânărul care pe o margine de imaginație s-a oprit să le vorbească codrilor, întrebându-i de ce se tot leagănă fără vânt. Acest tânăr cu ochii mari cât întreaga istorie a poporului român, a trecut adevărurile lumii și ale iubirii în universul liric al contemplației, cioplind imaginea cuplului de îndrăgostiți capabili să troienească toată floarea teilor, într-un sărut.
De la trecerea poetului în eternitate, românii pronunță numele lui cu venerație, iar noi în calitate de purtători ai spiritului eminescian, nu puteam lăsa uitării ziua de 15 iunie. Dacă mai este nevoie de a mai adăuga un cuvânt la toate câte s-au spus și continuă a se spune despre Eminescu? Consider că da… Trecerea lui prin lume a zdrobit mărginirile sorții, iar viața lui va continua în veșnicia poporului său.
M-am îndrăgostit de „geniul nepereche” prin cuvânt, iar Colegiul ce-i poartă numele, peste pragul căruia pășesc în calitate de elevă, a trezit în mine pasiunea nestăvilită de a scrie poezie.
Versul românesc a avut nevoie de un nume răsunător care să cuprindă tot ceea ce înseamnă genial, profund și romantic. Nimic mai potrivit decât EMINESCU!
Bibl. Luiza Sandu
Prof. Vasilica Temelie
