Moartea sânzienelor

Sfânt’ Ioan Botezătorul ne cheamă azi la Bacău

În biserica din centru să cinstim numele său.

Veniţi toţi creştinii urbei purtând flori de sânziene

Să-i cântăm cu bucurie imne sfinte şi poeme.

Că el este rugătorul la Hristos-proniator,

Iar la dreapta judecată Înaintemergător.

icoana_sf_ioan_crop

Icoana hramului de la Biserica „Sf. Ioan” din Bacău (fragment)

În luna lui cireşar, de pe pajişti şi coline,

S-au cules pentru altar multe flori de sânziene.

Au fost aşezate-n glastre, preoţii le-au îngrijit,

Dar la sfârşitul lui august toate florile-au murit.

În ziua de Sânziene eu v-am spus, fraţi şi surori,

Că Ioan Botezătorul e simbolu-acestei flori.

V-am mai spus, încă, atuncea, că Ioan, precum se ştie,

După ce-a botezat Mielul, s-a afundat în pustie.

Prin cuvântul lui ascetic a ajutat mult norod,

Însă a mustrat amarnic şi pe Regele Irod.

Acesta grav încălcase morala lui Dumnezeu

Că luase de soţie femeia fratelui său.

Atunci când avea prilejul, Ioan îi spunea butada:

„Nu ţi se cade, o, rege, s-o ţii pe Irodiada!”

După câtva timp aceasta, tot alimentându-şi ura,

Caută motiv prin care la prooroc să-nchidă gura.

Şi, iată, prilej sosit-a, când, de ziua lui Irod,

A tocmit un festin mare şi-a chemat select norod.

La un moment dat al cinei a intrat să animeze

Fiica Irodiadei, ce a-nceput ca să danseze.

Invitaţii se uimiră de felul cum ea dansă,

Chiar Irod căzuse-n transă şi-n final el decretă:

„Vreau să-ţi dau o recompensă, spune-mi repede, ce ai vrea?

Îţi pot da chiar jumătate din împărăţia mea.”

Auzind promisiunea, fata s-a emoţionat,

N-a spus nimic şi-ntr-o clipă la mama sa a plecat.

„Mamă, ce să îi cer tatii? Că m-ar răsplăti regeşte.

N-am ştiut, dă-mi o idee, până nu se răzgândeşte!”

Auzind Irodiada, vicleană ca o aspidă,

Simte că a sosit clipa ca pe Ioan să-l ucidă.

„Du-te repede şi-i spune să-ţi aducă pe tipsie

Capul lui Ioan proorocul, ca apoi să mi-l dai mie.”

Fata se-ntoarce la rege şi cu nonşalanţă cere,

Nu cadouri sau pământuri, nici avere sau putere,

Ci să i se dea îndată, aşezat pe o tipsie,

Capul lui Ioan ascetul, cel ce striga în pustie.

Auzind Irod aceasta amarnic s-a întristat,

Dar, în faţa adunării şi pentru cuvântul dat,

A trimis călăul care, coborând în subteran,

Cum tăiem noi sânziana, el tăie pe S’ânt-Ioan.

Capul, pus pe o tipsie, fata l-a dat mamei sale,

Iară trupul ucenicii îngropatu-l-au cu jale.

Sfânta tradiţie spune că, deşi capul i-au tăiat

Gura-i n-a-ncetat să mustre pe Irod cel desfrânat.

Este trist evenimentul şi totuşi e plin de har,

Că, deşi muri profetul, pentru noi Ioan e-un far.

El este botezătorul lui Iisus Mântuitor!

El este luminătorul pentru turmă şi păstor!

El va merge înainte modelând calea la toţi!

El deschide tuturora şi ale cerului porţi!

You may also like...