Moartea sânzienelor

Sfânt’ Ioan Botezătorul ne cheamă azi la Bacău

În biserica din centru să cinstim numele său.

Veniţi toţi creştinii urbei purtând flori de sânziene

Să-i cântăm cu bucurie imne sfinte şi poeme.

Că el este rugătorul la Hristos-proniator,

Iar la dreapta judecată Înaintemergător.

icoana_sf_ioan_crop

Icoana hramului de la Biserica “Sf. Ioan” din Bacău (fragment)

În luna lui cireşar, de pe pajişti şi coline,

S-au cules pentru altar multe flori de sânziene.

Au fost aşezate-n glastre, preoţii le-au îngrijit,

Dar la sfârşitul lui august toate florile-au murit.

În ziua de Sânziene eu v-am spus, fraţi şi surori,

Că Ioan Botezătorul e simbolu-acestei flori.

V-am mai spus, încă, atuncea, că Ioan, precum se ştie,

După ce-a botezat Mielul, s-a afundat în pustie.

Prin cuvântul lui ascetic a ajutat mult norod,

Însă a mustrat amarnic şi pe Regele Irod.

Acesta grav încălcase morala lui Dumnezeu

Că luase de soţie femeia fratelui său.

Atunci când avea prilejul, Ioan îi spunea butada:

„Nu ţi se cade, o, rege, s-o ţii pe Irodiada!”

După câtva timp aceasta, tot alimentându-şi ura,

Caută motiv prin care la prooroc să-nchidă gura.

Şi, iată, prilej sosit-a, când, de ziua lui Irod,

A tocmit un festin mare şi-a chemat select norod.

La un moment dat al cinei a intrat să animeze

Fiica Irodiadei, ce a-nceput ca să danseze.

Invitaţii se uimiră de felul cum ea dansă,

Chiar Irod căzuse-n transă şi-n final el decretă:

„Vreau să-ţi dau o recompensă, spune-mi repede, ce ai vrea?

Îţi pot da chiar jumătate din împărăţia mea.”

Auzind promisiunea, fata s-a emoţionat,

N-a spus nimic şi-ntr-o clipă la mama sa a plecat.

„Mamă, ce să îi cer tatii? Că m-ar răsplăti regeşte.

N-am ştiut, dă-mi o idee, până nu se răzgândeşte!”

Auzind Irodiada, vicleană ca o aspidă,

Simte că a sosit clipa ca pe Ioan să-l ucidă.

„Du-te repede şi-i spune să-ţi aducă pe tipsie

Capul lui Ioan proorocul, ca apoi să mi-l dai mie.”

Fata se-ntoarce la rege şi cu nonşalanţă cere,

Nu cadouri sau pământuri, nici avere sau putere,

Ci să i se dea îndată, aşezat pe o tipsie,

Capul lui Ioan ascetul, cel ce striga în pustie.

Auzind Irod aceasta amarnic s-a întristat,

Dar, în faţa adunării şi pentru cuvântul dat,

A trimis călăul care, coborând în subteran,

Cum tăiem noi sânziana, el tăie pe S’ânt-Ioan.

Capul, pus pe o tipsie, fata l-a dat mamei sale,

Iară trupul ucenicii îngropatu-l-au cu jale.

Sfânta tradiţie spune că, deşi capul i-au tăiat

Gura-i n-a-ncetat să mustre pe Irod cel desfrânat.

Este trist evenimentul şi totuşi e plin de har,

Că, deşi muri profetul, pentru noi Ioan e-un far.

El este botezătorul lui Iisus Mântuitor!

El este luminătorul pentru turmă şi păstor!

El va merge înainte modelând calea la toţi!

El deschide tuturora şi ale cerului porţi!

Citeste si...