Nu vă-ngrijiți!*

Lumina lină va intra
Iluminând inima ta
Să vezi tot slinul pus în ea.
Apoi, cu grijă-l vei spăla,
Cu lacrimi de metanoia.
Tenebrele vor dispărea,
Iar chipul tău va fi frumos
C-a lui Hristos.

.

Vei fi doar rob lui Dumnezeu
Şi-L vei sluji cu zel mereu.
Nu vei mai fi nici fariseu,
Nici mamona şi nici ateu,
Chivernisi-vei orice leu
Cu gând curat că l-ai depus
În banca lui Iisus.

.

Atunci credinţa va spori,
Iar Dumnezeu se va-ngriji
Să ai ce vrei pentr-a trăi,
Că ai legat verbul „a fi”
De „a avea” prin „a iubi”!
El, ca răsplată, îţi va da
Iubirea Sa.

.

Priveşte crinii de pe câmp,
Ce-mpodobesc un anotimp,
Cât de frumoşi şi albi ei sunt,
Cu un parfum suav şi scump,
Că au primit ploaie la timp.
Nici Solomon în slava sa
N-a fost aşa!

.

Priviţi şi păsările-n zbor!
Nu se’ngrijesc de hrana lor
Că Dumnezeu, proniator,
El le hrăneşte, uimitor,
Din tot ce-a dat bogaţilor.
Iar păsările-I mulţumesc
Când ciripesc.

.

Tu, omule de ce nu vezi
Că viaţa lamentabil pierzi
Și mamona ţi-a pus obezi?
În Dumnezeu nici nu mai crezi!
Prin viaţa ta Îl întristezi!
Ca iarbă-n foc tu vei sfârşi
Când vei muri!

.

Hristos ne-a dat un legământ:
Să fim cu El, prin Duhul Sfânt,
Şi ne-a lăsat ca testament,
Care-i de fapt avertisment:
„COPII, stocaţi cu grijă-n cer 
Al vostru giuvaer!”

..

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

* Poezie la Duminica a III-a după Rusalii, Despre grijile vieții

Sunt versuri profunde, fiecare vers şi cuvânt are nuanţa lui

Ochiul înlăcrimat are cele mai multe şanse să aprindă focul necreat! Având în vedere predispoziţia spre păcat a omului răscumpărat, cred că aproape toţi oamenii au ochii înlăcrimaţi!  Pacea care usucă lacrimile este acea realitate divină dătătoare de calm şi libertate!

„Lacrima El va usca” – nu înseamnă înlăturarea plânsului, ci a lacrimilor care izvorăsc din plâns! Omul poate plânge în continuare, dar există pacea care usucă lacrima, dar nu şterge plânsul! Deci „usucă lacrima” nu şterge lacrima! Când ştergi o lacrimă, ea dispare dintr-o dată, când usuci o lacrimă, ea scade treptat în intensitate până când dispare! Deci usucă lacrima, nu distruge lacrima! Exact ca şi cum s-ar evapora din ochi în cer! Deci focul e potrivit pentru „păcate şi calcările de lege”, pentru lacrimi e potrivită pacea, adică vântul care usucă, adică Duhul! Focul arde, vântul usucă! Nu plânsul vine din lacrimi, ci lacrimile vin din plâns! De aceea mai adânc decât plânsul cu lacrimi e plânsul fără lacrimi, care există ca potenţialitate în orice conştiinţă, în orice ochi fie el şi cristalin! Dacă e cristalin, înseamnă că e ochiul „chipului frumos” al robului cu inima iluminată cu lumina lină!

„Vei fi DOAR rob” pentru că o altă stare mai importantă în faţa lui Dumnezeu nu există! Pentru Hristos robul nu e sclav, ci e ceea ce El s-a făcut! E ceea ce e Fiul pentru Tată sau Mamă, pentru Dumnezeu (iată roaba ta)!

„Banca lui Iisus” e singura care nu dă faliment, pentru că se alimentează cu credinţă şi fapte care nu pot dispărea, având în vedere caracterul indelebil al chipului divin din om şi mai ales revigorarea şi înfrumuseţarea lui prin răscumpărare! E singura bancă în care dobânda variază în funcţie de credinţa ta! E singura bancă în care ţi se dă posibilitatea să te asemeni cu „Bancherul”, care se bucură nu de „banii” tăi investiţi în banca Lui, ci de încrederea pe care I-o acorzi. Dacă I-o acorzi prin „a iubi”, atunci vei avea („a avea”) nemurirea („vei fi”)!

Solomon cu al său „parfum scump” a aparţinut (ca şi „crinii ce-mpodobesc un anotimp”) unui anotimp în care ploaia nu căzuse încă! Aşa cum Solomon a primit într-un mod uşor bogăţia venită în urma înţelepciunii, tot la fel şi păsările primesc – fără prea mult efort – hrana lor „din tot ce-a dat bogaţilor”! Ciripitul păsărilor e mulţumire pentru că doar „un zgomot” de mulţumire poate fi atât de plăcut auzului omului veşnic nemulţumit! Dacă omul nu sesizează pierderea lamentabilă a vieţii prin slăbirea încrederii şi încătuşarea de către Mamona, el va sfârşii precum iarba, sfârşit tragic rezultat nu din enervarea lui Dumnezeu, ci din întristarea Lui („prin viaţa ta Îl întristezi”)! Când Cineva e trist, constată efectele libertăţii cuiva fără ca el să fi contribuit la eşecul lui!

„Testamentul avertisment” e testamentul care îţi arată clar repercursiunile nerespectării, deci nu trebuie să deduci tu efectele neaplicării lui! Legământul ni l-a DAT, testamentul ni l-a LĂSAT! Legământul dat rămâne veşnic („să fim cu El prin Duhul Sfânt”), testamentul e LĂSAT spre „studiere”, precum şi libertatea de a nu-l împlini! Consecinţele sunt certe! Stocarea „cu grijă” (cu grijă – adică eşti atent la moralitatea propriilor fapte) a faptelor în cer, înseamnă păstrarea („stocarea”) „giuvaerului”, adică a chipului arhiereului suprem din tine, pe „hard-disk-ul” cu memorie absolută, adică memoria lui Dumnezeu, care nici nu se şterge accidental şi nici nu uită!

Sunt versuri profunde, fiecare vers şi cuvânt are nuanţa lui! Nimic nu-i folosit întâmplător!

(pr. Eduard COZMA, prof. Liceul teologic „Episcop Melchisedec”, Roman)