Osana
Hristos astăzi va să intre cu poporul în cetate
Și tu nu-l primești cu cinste și palmete înflorate.
Este semn că al tău suflet, adică icoana Sa,
Este negru de păcate și nu cântă „Osana!”.
Chiar de casa-i răvășită, lasă-L totuși ca să intre,
Să așeze o lumină ca prin ea să iei aminte
Că-n cămară e-ntuneric, praf și fărădelegi.
Să te-apuci cu umilință, cu o cârpă, să le ștergi.
Dacă nu este lumină, atunci tu nu vei putea
Să ștergi praful făr’delegii lipit pe icoana ta.
Deci Hristos vrea ca să intre astăzi la tine în casă.
Tu deschide-i cu iubire, invită-l să stea la masă.
Spală-I tălpile cu lacrimi și le șterge cu-n burete,
Roagă-L să iți dea putere, din iubire, să te ierte.
Vei simți o pace-n suflet, și cu sârg tu vei cânta
Cu toți cei ce azi îi cântă, din iubire, „Osana!”