Parabola parabolei
*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 16-a după Rusalii, (Pilda talanților)
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
Un om se plimba pe-o plajă, contemplând profund misterul,
Și privea în depărtare cum marea sărută cerul.
Coborând ochii pe plajă, vede pe nisip o dungă,
Dar în fapt, mai de aproape, aceasta era o pungă.
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
Și constată că e plină cu niște pietre mărunte.
Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,
Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.
.
Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,
Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.
Totuși, pe-una dintre ele și-o pune în buzunar,
Iar când ajunge acasă o aruncă-n foc, pe jar.
.
În noapte, omul se culcă și în somn are un vis,
Se părea că el se plimbă c-un înger în Paradis.
Acesta îl însoțește pe țărmul unui ocean,
Nisipul era de aur, fin, plăcut, uranofan.
.
Dar, deodată, vede-n zare, pe acea plajă prelungă,
Pe un disc, făcut din aur, era așezat-o pungă.
În pungă, aceleași pietre, ce păreau fără valoare,
Pe care ieri, cu nonșalanță, el le aruncase-n mare.
.
Ce este punga aceasta, în acest decor frumos?,
Întreabă omul pe înger, întru totul curios.
Acesta e un tezaur, îi răspunde serafimul,
Ce în dar Mântuitorul îl trimite la tot omul.
.
Serafimul fin desface, cu aripile lui sfinte,
Desaga cu pietricele, având forme diferite.
Netrupescul îi prezintă fiecare piatră-n parte
Și explică ce-nsemnează punguța cu nestemate:
.
Iată, asta este-o piatră, numită aici iaspis,
Asta de culoare roză se numește șardonix;
Iată, aici e safirul, calcedoniu și cu sardiul,
Hrisolitul și berilul, ametistul și smaraldul.
.
Cele două colțurate sunt iachintul și topazul,
Iară cea octogonală se numește hrisoprazul.
Aceasta, neșlefuită, și cu un contur bizar,
Este piatra ce aseară tu ai aruncat-o-n jar.
*
Auzind aceste vorbe, omul nu se dumirește,
Și prelung privind la ele, dintr-odată se trezește.
Se năpustește la sobă și scormonește-n cenușă
Și găsește pietricica, mică, ca o mărgelușă.
.
Cu nestemata în mână merge la un bijutier,
Să testeze mărgelușa de este vreun giuvaer!
Într-adevăr, pietricica avea summum de karate,
Însă pietre ca acestea trebuie mult prelucrate.
.
Omul reprimește piatra și se duce s-o ascundă,
Și decide s-o îngroape într-o gropiță, în tindă.
Plecă repede la mare, s-adune pe celelalte,
Însă marea înghițise toate-a sale nestemate.
.
MORALA:
Dumnezeu îți dăruiește unul, doi sau cinci talanți,
Însă depinde de tine cum îi faci și performanți!
Nu vă risipiți talanții și, nicicum, nu-i îngropați,
Ca să nu muriți de foame și-n gheenă aruncați!
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim