Parabola parabolei

*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 16-a  după Rusalii, (Pilda talanților)
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

Un om se plimba pe-o plajă, contemplând profund misterul,

Și privea în depărtare cum marea sărută cerul.

Coborând ochii pe plajă, vede pe nisip o dungă,

Dar în fapt, mai de aproape, aceasta era o pungă.

*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 16-a  după Rusalii, (Pilda talanților)

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim
O lovește cu piciorul, fără luare-aminte,

Și constată că  e plină cu niște pietre mărunte.

Omul se plecă spre ele și cu mâna le adună,

Pietrele erau diforme și păreau că nu consună.

.

Atunci, una câte una, le-aruncă din când în când,

Când vedea deasupra apei câte-un pescăruș zburând.

Totuși, pe-una dintre ele și-o pune în buzunar,

Iar când ajunge acasă o aruncă-n foc, pe jar.

.

În noapte, omul se culcă și în somn are un vis,

Se părea că el se plimbă c-un înger în Paradis.

Acesta îl însoțește  pe țărmul unui ocean,

Nisipul era de aur, fin, plăcut, uranofan.

.

Dar, deodată, vede-n zare, pe acea plajă prelungă, 

Pe un disc, făcut din aur, era așezat-o pungă.

În pungă, aceleași pietre, ce păreau fără valoare,

Pe care ieri, cu nonșalanță, el le aruncase-n mare.

.

Ce este punga aceasta,  în acest decor frumos?,

Întreabă omul pe înger, întru totul curios.

Acesta e  un tezaur, îi răspunde serafimul,

Ce în dar Mântuitorul îl trimite la tot omul.

.

Serafimul fin desface, cu aripile lui sfinte,

Desaga cu pietricele, având forme diferite.

Netrupescul îi prezintă fiecare piatră-n parte

Și explică ce-nsemnează punguța cu nestemate:

.

Iată, asta este-o piatră, numită aici iaspis,

Asta de culoare roză se numește  șardonix;

Iată, aici  e safirul, calcedoniu și cu sardiul,

Hrisolitul și berilul, ametistul și smaraldul.

.

Cele două colțurate sunt iachintul și topazul,

Iară cea octogonală   se numește hrisoprazul.

Aceasta, neșlefuită, și cu un contur bizar,

Este piatra ce aseară tu ai aruncat-o-n jar.

*

Auzind aceste vorbe, omul nu se dumirește,

Și prelung privind la ele, dintr-odată se trezește.

Se năpustește la sobă și scormonește-n cenușă

Și găsește pietricica, mică, ca o mărgelușă.

.

Cu nestemata în mână merge  la un bijutier,

Să testeze mărgelușa de este vreun giuvaer!

Într-adevăr, pietricica avea summum de karate,

Însă pietre ca acestea trebuie mult prelucrate.

.

Omul reprimește piatra și se duce s-o ascundă,

Și decide s-o îngroape într-o gropiță, în tindă.

Plecă repede la  mare,  s-adune  pe celelalte,

Însă marea înghițise  toate-a sale nestemate.

 .

MORALA:

Dumnezeu îți dăruiește unul, doi sau cinci talanți,

Însă depinde de tine cum îi faci  și performanți!

Nu vă risipiți talanții și, nicicum, nu-i îngropați,

Ca să nu muriți de foame și-n gheenă aruncați!

 

*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 16-a  după Rusalii, (Pilda talanților)
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

Citeste si...