Parabolă

Au trecut în ziua-ceea, hoinărind din deal în vale,

Mulțime de oameni ageri, toți văzând piatra pe cale.

Unii își loveau piciorul, alții îns-o ignorau,

Unii s-așezau pe dânsa și amarnic murmurau:

„Cine-o fi omul acela de a pus pietroiu-n drum?

 Credem că-i vreo făcătură născocită de-un nebun!”

.

Și așa, mai toată ziua, împăratul din palat

A văzut ce oameni are în mărețul său regat.

Când voi să se retragă plictisit, pe înserat,

Lângă piatra cu pricina se oprește un sărac.

Vede-n cale bolovanul, împrejuru-i se-nvârtește,

Pune umăru-ntr-o parte și monstru-l rostogolește.

Mulțumit, voi să plece ca oricare alt drumeț,

Însă vede că sub piatra stă ascuns un săculeț.

Bietul om, încet, desface prețiosul său tezaur.

Săculețul de sub piatră era plin cu bani de aur

Între-aceștia p-un papirus era scris un cuvânt bun

„Este darul celui care mută pietroiul din drum!”

Morala

Calea noastră către ceruri este plină de-ncercări,

Dar Hristos a pus sub ele multe binecuvântări!