Parohia BIBIREŞTI

                                                                                           ISTORICUL PAROHIEI BIBIREŞTI

                                                                           (filie satul Tociloasa, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae)

Satul Bibireşti este situat în partea de est a judeţului Bacău. O mică parte a satului se întinde de-a lungul şoselei Bacău-Parincea pe o lungime de cca. 1 km, iar o altă parte este aşezat pe coasta dealului numit Dealul Viilor- din partea de apus a şoselei Bacău-Parincea. Relieful satului este mai mult deluros, fiind un sat vechi cu uliţe înguste şi cotite. În sat sunt următoarele instituţii : o şcoală generală de 4 ani şi un cămin cultural foarte deteriorat. Toţi locuitorii satului sunt români, răzeşi de religie ortodoxă, ocupaţia lor bazându-se pe agricultură.

Cca. 90 % din locuitori sunt pensionari. În sat se păstrează ca datini strămoşeşti: colindele, steaua, pluguşorul, capra şi căluţii.

Numele satului Bibireşti, se istoriseşte din bătrâni, ar proveni de la un fost comandant de oaste a lui Ştefan cel Mare, care se numea Neculai Bibire, care ar fi venit de la Soroca. În luptele de la Soci, din anul 1483, pe care le-a purtat domnitorul cu Radu cel Frumos, bătălii din care Ştefan cel Mare ieşind învingător i-ar fi dat ca drept răsplată comandantului său Nicolae Bibire şi ostaşilor săi “un trup de pământ” care se întinde de la zarea Frunteştilor şi până la Pârâul Rahovei, iar de la numele de Bibire s-a dat şi satului numele Bibireşti.

Parohia Bibireşti se compune din satele Bibireşti şi Tociloasa, depărtarea dintre sate fiind de aproximativ 300 de metri. Parohia Bibireşti are un număr de 50 de capi de familie, aproximativ 120 de suflete care reprezintă doar o parte din numărul  total al  enoriaşilor.

Biserica Bibireşti se află aşezată în partea de nord-vest a satului şi este construită de bătrânii satului în anul 1857. Este construită toată din lemn, stâlpi, amnari şi bârne de stejar. Se istoriseşte din bătrâni că a fost construită din lemnul de pe locul unde se află Sfânta Masă, pe trunchiul unui stejar pe care s-a aplicat o faţă de masă tot de stejar dintr-o singură bucată, care a rămas până în anul 1922, când Sfânta Masă a fost turnată  din ciment de către meşterul Constantin Roşu din Bibireşti.

Biserica nu este monument istoric şi are formă de cruce. Până în anul 1922 a fost numai din bârne. În acest an când s-a turnat Sfânta Masă din ciment, în exterior, partea de nord şi de est s-a căptuşit cu scândură de brad, iar în partea de sud şi vest, cât şi interior s-a tencuit şi zugrăvit, lucru ce se poate vedea şi astăzi.

Aceste lucrări s-au făcut cu ajutorul enoriaşilor, paroh fiind la vremea aceea Pr. T. Tiron.

Plafonul bisericii este din scândură de brad şi vopsit bleu. Biserica privită din exterior are un aspect simplu, împodobită cu turle din lemn în care sunt aşezate clopotele. În ultimul timp, biserica devenind neîncăpătoare din cauza creşterii numărului credincioşilor, în anul 1940 s-a prelungit cu 6 metri, care s-au construit pe tălpi şi amnari de stejar şi s-au umplut cu vălătuci, paroh fiind la vremea aceea Pr. Alexandru Nourescu.

Stilul în care s-ar putea încadra construcţia este cel moldovenesc. Biserica nu este în interior pictată, având icoane portative pictate, în ulei, pe scândură de tei. Catapeteasma este din lemn, iar icoanele de pe catapeteasmă sunt portative, pictate în ulei, pe lemn de tei, de pictori necunoscuţi. Catapeteasma este în stare foarte bună. Sfinţii pictaţi prezintă mai mult culoare roşu închis.

Biserica nu este înzestrată cu obiecte de cult preţioase, nu are niciun  fel de caracteristici arhitecturale, nu are obiecte de valoare documentară, istorică sau artistică şi nici muzeu.

Parohia Bibireşti a fost înfiinţată în 1943, fiind dezlipită din Parohia Lecca- Ungureni. Biserica este înzestrată cu obiecte de cult şi gospodăreşti.

După perioada în care, ca preoți  parohi au fost părintele Alexandru Curteanu, părintele Nicolae Hurjui – până în 1991, şi părintele Daniel Pruteanu, parohia Bibireşti a cunoscut o înflorire din punct de vedere material şi spiritual.

Astfel s-au construit atât la ”biserica mamă”, cât şi la filie, multe edificii care aduc un plus duhovnicesc aceastei comunităţi.

În anul 2003, când P.S. Ioachim Băcăoanul, la aceea vreme arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, a vizitat parohia, a recomandat părintelui Pruteanu Daniel să înlocuiască vechea tablă, afectată de rugină. Astfel, în anul următor a fost schimbată tabla pe întreaga  biserică.

În 2006 s-a pus piatra de temelie pentru viitorul centru filantropic “Samarineanul milostiv”, casă praznicală, care s-a finalizat în anul 2010. Casa praznicală este înzestrată cu pictură, mese, scaune şi bănci, frigider, aragaz şi apă potabilă. Aici se desfăşoară numeroase activităţi din punct de vedere social-filantropic.

În 2010-2011 s-a construit o capelă mortuară dotată cu toate cele trebuincioase, necesară în momentele în care creştinul părăseşte această lume. Cât de curând aceasta va fi dotată şi cu un sistem de aer condiţionat.

În ultimul timp, I.P.S. Ioachim binecuvântează această parohie prin vizite canonice pe care le efectuează în drumurile sale către Sf. Mănăstire “Sf. Nicolae”.

În viitorul apropiat, în baza unui protocol al parohiei semnat cu Consiliul local, aproape de cimitirul vechi al parohiei, domnul primar Vasile Bibire va înălța o cruce de 30 de metri înălţime, electrificată, care va lumina întreaga zonă. Cu acest prilej aşteptăm ca Înaltul nostru Ierarh să binecuvânteze şi să sfinţească această construcţie, o dată cu aceasta şi cele ridicate de noi în această parohie.

Istoricul filiei Tociloasa

Satul Tociloasa  este situat  în partea de Est a judeţului Bacău la o depărtare de 22 kilometri de centrul  oraşului. Satul vechi a fost situat pe dealul Şipotul Sandei în partea de apus a pârâului Varniţa, într-o poiană  de  pădure. Se istoriseşte că primii care au format satul au fost robi fugiţi de pe moşiile boiereşti, care mai târziu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza au fost împroprietăriţi, iar în anul 1918 satul s-a mutat de pe dealul Şipotul Sandei pe un platou între apele: pârâul Răchiţeanu – la Est, pârâul Gârlă – la Sud, la Vest pârâul Varniţa  şi la Nord continuarea  pantei dealului Răchiţeanu.

Asupra originii numelui satului Tociloasa există două presupuneri: după istorisirea celor vârstnici: unii spun că primul om care s-a aşezat în acest sat se numea Tocilă, de la numele căruia i s-ar fi dat satului numele; alţii spun că pe locul unde s-a aşezat satul se găseau pietre de ascuţit uneltele de tăiat şi că locuitorii de atunci se ocupau cu această îndeletnicire şi de acolo ar fi provenit numele satului.

Cătunul de astăzi are uliţe drepte şi largi, cu case modeste. În sat funcţionează o şcoală gimnazială, grădiniţă şi un cămin cultural. Locuitorii satului sunt români de religie ortodoxă, ocupaţia lor principală fiind agricultura. Un procent de 4 % lucrează în zona urbană, având diferite servicii, făcând naveta. Satul are 140 de  familii cu 450 de suflete.

În tradiţia satului s-au păstrat  nealterate  obiceiuri  strămoşeşti ca: pluguşorul, colindele, capra, steaua, luceafărul.

Biserica-filie din acest sat s-a construit în anul  1954 prin  contribuţia enoriaşilor, dar și cu ajutorul credincioşilor din satele vecine, paroh fiind preotul Alexandru Nourescu. Ea a fost construită pe temelie de piatră, tălpi şi amnari de stejari, umplută cu vălătuci. Plafonul întregii biserici este din şipci tencuite şi zugrăvit. Biserica  are formă de cruce, împodobită cu  turlă din lemn de stejar şi brad, în care sunt aşezate clopotele.

A fost construită de meşterul Mereuţă Eftimie. Este acoperită cu draniţă, ulterior fiind acoperită cu tablă. În interior şi exterior biserica este tencuită şi zugrăvită. Biserica, privită din exterior are un aspect bine proporţionat. Toate icoanele şi o parte din mobilier au fost aduse de la parohia Răcătău în anul 1954.

Catapeteasma a fost construită inițial din perete de paiantă, fiind înlocuită în anul 2010 cu o catapeteasmă din stejar, având icoane pictate în ulei, pe lemn din tei. Ea a fost donată de Ţurcanu Vasile, din Braşov. Icoanele Sfinților Apostoli, icoanele praznicale, sunt pictate pe o singură bucată lungă de 8 metri. Atât icoanele de pe catapeteasmă cât şi cele din biserică sunt pictate în ulei şi sunt portative. Biserica nu este înzestrată cu obiecte preţioase. Stilul în care se poate încadra construcţia este cel modovenesc. Biserica este înzestrată cu toate obiectele de cult şi gospodăreşti.

În anii 2010-2011 s-a ridicat în zona porţilor o frumoasă clopotniţă înaltă de 10 metri fiind donată de Consiliul Local, dimpreună cu un frumos clopot confecţionat la Râmnicu Vâlcea. Toate clopotele existente  au fost mutate în această clopotniță.

Ca preoţi slujitori în această biserică putem aminti pe vrednicul de pomenire Pr.  Alexandru Curteanu, preot venit după războiul al doilea mondial din Moldova de peste Prut. El a activat în această parohie aproape 40 de ani. În timpul său s-a construit o casă parohială şi s-a renovat biserica din Bibirești, cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae.

În anul 1987, părintele Alexandru Curteanu a trecut la cele veşnice, fiind urmat la parohiat de părintele Nicolae Hurjui, care a adus un aport foarte important în implementarea duhovniciei în această parohie. În 1990, părintele Hurjui N. a fost numit director la Seminarul Teologic “Sf. Gheorghe” din Roman şi odată cu această numire va părăsi şi parohia. Din 1991, ca preot paroh a fost numit părintele Pruteanu Daniel fost pedagog la Seminarul teologic menționat. În 1992 s-a resfinţit biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” de către, vrednicul întru pomenire, Vlădica Eftimie.

În anul 1998 se va începe o casă praznicală şi împreună cu aceasta şi capela mortuară. Lucrările pentru definitivarea acestor construcţii vor dura o perioadă mai îndelungată. În anul 2007, cu binecuvântarea P.S. Ioachim, la vremea aceea arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, a avut loc slujba de sfinţire a acestor locaşuri în cadrul căreia părintele Pruteanu Daniel a primit înalta distincţie de iconom-stavrofor.

Tot cu binecuvântarea IPS Ioachim s-au construit în această zona 5 troiţe care străjuiesc comunitatea. Din punct de vedere cultural-duhovnicesc s-au efectuat pelerinaje împreună cu enoriaşii la Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în nordul Moldovei, la Patriarhia Română, mănăstirea Cernica, mănăstirea Radu Vodă, mănăstirea Antim, Catedrala Mântuirii Neamului – Bucureşti, la Prislop şi la mănăstirile nemţene.

Din punct de vedere filantropic, în parohie se desfăşoară o amplă activitate, aici fiind foarte mulţi copii cu nevoi materiale şi financiare. Parohia susţine financiar copiii care fac naveta la liceele din oraş. Se organizează diferite activităţi şcolare cum ar fi “Şcoală de vară”, în cadrul bisericii, unde au loc activităţi multiple pentru dezvoltarea spirituală şi intelectuală a copiilor, existând şi un protocol între cele două instituţii: Școală şi Biserică. Părintele Pruteanu este implicat şi într-un program amplu UNICEF desfăşurat la nivelul consiliului local al comunei Ungureni.