Seară duhovnicească pentru credincioșii din Parohia Buda-Blăgești
Miercuri, 30 martie 2022, după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, în parohia „Sfântul Dumitru” din Buda, părintele Lica Vasile, împreună cu preoții invitați au susținut o cateheză despre rugăciunea inimii și importanța ei în viața creștinului, mai ales în această perioadă de urcuș duhovnicesc. În cadrul acesteia părintele paroh a subliniat treptele rugaciunii inimii, vorbind despre fiecare și explicând metodele de practicare.
Rugăciunea minții a fost prima despre care slujitorul a vorbit enoriașilor prezenți. Primul stadiu al rostirii în care mintea repetă neîncetat: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă.” Aici întreaga atenție este focalizată pe această rostire, astfel gândurile răzlețe încetează să mai sustragă ființa. Mintea atunci este automat orientată în interior.
După aceasta, părintele a făcut referire la rugăciunea minții în inimă: – „Aici mintea în timpul rugăciunii petrece fără ieșire în interiorul inimii. Aici se afla toata esenta lucrarii” (Parintele Cleopa în „Ne vorbeste Parintele Cleopa” vol. 12.) Aici atenția este direcționată în inimă, lucru ce în unele cazuri se întâmplă spontan sau se întâmplă firesc, de la sine. „După o bucată de vreme am simțit că rugăciunea se coborâse, așa zicând de la sine de pe buze în inimă”. (Pelerinul Rus). Devenim conștienți de natura noastră, de gândurile, de emoțiile noastre pe care acum le percepem, le analizam în introspecție. Apare o stare de calm profund, siguranța începând să crească focalizarea și forța interioară.
Următoarea a fost rugăciunea neîncetată sau cea care se mișcă de la sine: – „Inima cu fiecare zvâcnitură repetă singură cuvintel. În acest stadiu apare așa numita dulceața duhovnicească, o formă permanentă de beatitudine. Rugăciunea devine aici neîncetată în sensul că acea stare profundă din inimă devine continuă „ca o curgere” chiar și în timpul desfășurării acțiunii zilnice, chiar și când vorbim sau dormim „Eu dorm, dar inima-mi veghează” (Cantarea Cantarilor cap 5.2).
În continuare, părintele Vasile a vorbit credincioșilor despre rugăciunea curată: Aici apare din inimă „o lumină ce strălucește ca soarele ce izvorăște din adâncul inimii” (evident este o perceptie a viziunii interioare).
În final, rugăciunea, vederea duhovniceasca (dupa Sfântul Isaac Sirul) sau rugăciunea fără de rugăciune: – „De îndată ce mintea a trecut dincolo de rugăciunea curată nu mai exista nici simțiri, nici lacrimi, nici stăpânire, nici libertate, nici smerenie, nici lumea asta sau cealaltă. Asadar nu există rugaciune dincolo de rugăciunea curată. Trecând dincolo de marginile ei intrăm în starea de extaz și nu mai suntem în rugăciune. Aceasta este viziunea” (Sf. Isaac Sirul)
