Parohia BURDUSACI
PAROHIA BURDUSACI
ISTORICUL BISERICII ”SFINȚII ARHANGHELI” ȘI ,,SFÂNTUL NICOLAE”
Localitatea Burdusaci este situată în partea de sud a comunei Răchitoasa, județul Bacău. Satul Burdusaci este un sat relativ izolat pe o arteră secundară între Bacău și Bârlad, în apropiere de localitatea Podu Turcului. Ca particularitate, cea mai mare parte din sat se întinde de-a lungul șoselei.
Burdusaci cu satele invecinate aferente parohiei, situate pe Valea Zeletinului, au dat mulți oameni de valoare, printre care amintim pe George Emil Palade, singurul român laureat al premiului Nobel, prin bunicul său, preotul Mihalache, la care venea in vacanțe.
Tot în Burdusaci s-au nascut prof. univ. Ștefan Zeletin, filozof, economist si sociolog, acad. Constantin Dimoftache (C.D. Zeletin), medic, poet, eseist și traducător, acad. Miltiade Filipescu, geolog și paleontolog, Constantin Filipescu, agronom, autor și coordonator al ”Marii Enciclopedii Agricole a României”, prof. dr. Puiu Filipescu, autorul lucrării ”Toponimia Vaii Zeletinului” și Cicerone Poghirc, ”cel mai mare latinist al țării”.
Odinioară, aşezare bine închegată de răzeși, existentă încă din timpul domnitorului Vasile Lupu, azi satul e împuţinat şi îmbătrânit numărând puțin peste 150 de familii.
La loc deschis, ocrotit, de-a dreapta şi de-a stânga de câteva case pitice, înecate în valuri de vegetaţie nestrunită, se vede trupul plin de răni al uneia dintre cele mai vechi biserici de lemn din judeţul Bacău. Tencuiala de ciment, crăpată şi căzută în zeci de locuri, e ca o pecingine ivită nedrept pe chipul unui copil. O haină ce n-a ţinut de cald blândelor bârne, ci le-a strâns ca în chingi, chinuindu-le şi sufocându-le ani de-a rândul. Locaşul e scund şi, închipuit aşa, fără turlă, seamănă bine cu o simplă casă de răzeş înstărit. Doar crucile de pe coama acoperişului şi delicata dantelărie sculptată pe portalul de intrare te mai pot duce departe, în poveste, îndemnându-te să-ţi imaginezi cum va fi fost bisericuţa la începuturile ei. Iar aceste începuturi coboară destul în istorie, ajungând până în vremea voievodului iubitor de scriptură şi de carte Vasile Lupu al Moldovei.
Tradiţia locală a păstrat o legendă legată de bisericuţă. Astfel, se spune că în vechime aceasta ar fi fost adusă cu care trase de bivoli de la Cârna, un sat aflat la vreo patru kilometri distanţă. ”Pe butuci o fost cărată (spun bătrânii), că de-aici nu s-o mai putut mişca, n-o mai putut mâna bivolii”, povesteşte tradiția locală. Cu toată frumuseţea ei, legenda nu este confirmată de nici un document scris. Mai mult, pisania bisericii, ce poate fi descifrată deasupra portalului de intrare, consemnează drept ctitori ai locaşului câţiva gospodari cu dare de mână de-ai locului: ”Cu numele Tatălui, cu agiutorul Fiului şi Duhului Sfânt, amin. Această sfântă biserică s-a făcut cu hramul sfinţii Mihail şi Gavril, în zilele io Vasile voievod cu ajutorul gospodî: Ionaşco, Toader Zelentin, Anasonia, Parasca, Siica, Ion Musta, Danat, Ivaşco, Savin, Toderica, Aniţa, Tofana, Nasonica, Vasilia, Ion Stratul”.
Într-un studiu asupra bisericilor de lemn din judeţul Bacău, cercetătorul Dorinel Ichim consemnează perioada de datare a bisericuţei de la Oprişeşti ca fiind cea cuprinsă între anii 1634 şi 1653, argumentul cel mai important în acest sens fiind chiar menţionarea numelui domnitorului Vasile Lupu în pisanie.
Despre vechimea locaşului vorbeşte şi o altă însemnare importantă, găsită pe o carte de cult de la 1835: ”Această sfântă carte ce se numeşte Apostol este a sfintei biserici cu hramul Sfinţilor mai marilor Voievozi Mihail şi Gavril, ce este veche, făcută de strămoşul nostru Ionaşcu Surdul pe hotarul moşiei Oprişeşti din Gios, cu preţul de 30 de lei, pentru care am iscălit aici. N. Ionaşcu”.
Azi, biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ de la Oprişeşti este capela de cimitir a Parohiei Burdusaci. Uitată în cimitirul dintre dealuri, sub toate vitregiile iernilor aspre şi ale verilor cu săgeţi de foc, trupul fragil al bisericuţei s-a îmbolnăvit de-a binelea. Dar, deşi aproape o ruină, locaşul încă mai deserveşte comunităţile din Oprişeşti şi Burdusaci. Nici unul dintre aceste sate nu-şi poate asuma însă costurile unei restaurări complete şi corecte a bisericii, unul dintre cele mai valoroase monumente istorice din judeţul Bacău sub aspectul vechimii sale.
ISTORICUL BISERICII ”SFÂNTUL NICOLAE”
Cât privește biserica închinată Sfântului Nicolae din Burdusaci, vrednicul de pomenire părintele Nicolae Dimoftache a consemnat într-un istoric nedatat câteva informații despre vechimea bisericii pe care le-a găsit pe primele 12 pagini scrise în chirilică de mână într-un Apostol din vremea lui Alexandru Sturza care datează construcția din anul 1824, având ca ctitor pe Enache Strat, șetrarul domniei.
De amintit este lucrarea de restaurare ce a suferit-o biserica in anul 1889 sub parohiatul Parintelui Alexandru Motaș și a primarului C. Stăncuț când au adăugat construcției pridvorul și un turn care a servit o perioadă ca și clopotniță.
Însă în anul 1934 sub oblăduirea părintelui Nicolae Dimoftache a fost reparată capital când i s-a pus o nouă fundație, s-a înlocuit scândura cu tencuială și i s-a pus tablă albă, toate acestea fiind înfăptuite cu bani proveniți din exploatarea fondului forestier de 7.500 de hectare al bisericii.
Ultima renovare a bisericii a avut loc în 2002 sub parohiatul părintelui Teodor Buhuș, refăcându-se pereții interiori și exteriori, dar și tabla.
Privită din exterior biserica prezintă un aspect modest, încadrându-se în vechiul stil moldovenesc.
Interiorul nu este pictat, ci înfrumusețat cu bucăți din catapeteasma bisericii închinată Sfinților Apostoli din Oprișești, aduse în 1980.
Catapeteasma este lucrată din lemn de stejar, de brad și de tei, cu o pictură modestă, predominant de culoare maro închis, necunoscându-se vechimea sau autorul.
Per ansamblu biserica este intr-o stare de degradare moderată, lucru constatat și de către Înaltpreasfinția Sa Părintele nostru Ioachim Arhiepiscopul Romanului și Bacăului care alături de Preacucernicia Sa Părintele Protopop Costică Busuioc au vizitat în data de 17 mai 2016 parohia, propunând ridicarea unui nou edificiu lângă cel actual.
Odată cu numirea Părintelui Mihai Liche din 1 iunie 2015 ca preot paroh, au inceput lucrările de ridicare a două așezăminte social-filantropice, unul în micuțul sat Tochilea și celălalt în curtea Bisericii din Burdusaci.
Printre preoții care au deservit acest sfânt altar amintim pe Pr Nicolae Spiridon (1771-1775), Pr. Constantin Spiridon (1776-1780), Pr. Neculai Schelor (1781-1782), Pr. Filip Boidache (1783-1803), Pr. Vasile Băncilă (1804-1805), Pr. Gheorghe Țarălungă (1806-1813), Pr. Petru Spiridon (1814-1830), Pr. Gheorhe Pleșu (1831-1868), Pr. Vasile Botezatu (1869-1878), Pr. Alexandru Motaș (1879-1925), Pr. Ioan Păvăluță (1926-1928), Pr. Vasile Onica (1929-1932), Pr. iconom Nicolae Dimoftache (1933-1980), Pr. Constantin Cârlan (1981), Pr. Gheorhe Căsăneanu (1982-1987), Pr. Laurențiu Andronic (1987-1990), Pr. Ioan Condurache (1990-1992), Pr. Ionel Vasiloiu (1992-1995), Pr. Gheorghe Tofan (1995-1998), Pr. Benone Marchidan (1998-2001), Pr. Teodor Buhuș (2001-2015), iar din 2015 până în prezent, Pr. Mihai Liche.
Parohia nu posedă obiecte de mare preț, totuși impun atenție cele 32 de icoane fixe de pe catapeteasmă și alte câteva icoane din interiorul bisericii aduse alterior, prin vechimea lor.
Intocmit: Pr. paroh Mihai Liche
Lector-corector: Pr. Dr. Cloșcă Ciprian Marius
