Parohia DRĂGEŞTI

PAROHIA DRĂGEȘTI (COMUNA  DĂMIENEȘTI)

 ȘI FILIA BRAD (COMUNA NEGRI)

În urma desființării ambelor schituri din Drăgești, în anul 1883 de către Vlădica Meletie (urcat pe scaunul Episcopal în anul 1826, după moartea episcopului Gherasim), aceste schituri, pe care, în ultimii ani, dinaintea desființării, le administrase iconomul Ion Isăescu, se vor menține ca entități distincte până la secularizarea averilor mănăstirești din decembrie 1863, după care vor fi biserici de mir, constituite într-o singură parohie, împreună cu cea din zid ctitorită de Iancu Râzu, la Călinești.

După anul 1833, Biserica ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din satul Brad a fost administrată până la sfârșitul anului 1863 de către Episcopia Romanului, după care, timp de peste patru decenii a aparținut, ca și cea din Drăgești, de parohia comunei Călinești, iar din anul 1908, ambele biserici s-au constituit în Parohia Drăgești.

În urma reformei din anul 1908, bisericile de la Brad și de la Drăgești vor forma Parohia Dragești – chiar dacă sub aspect administrativ aceste sate se vor despărți, Brad rămânând alipită comunei Negri, iar Drăgești, trecând în raza comunei Dămienești. Având în vedere constituirea parohiei, așa cum se menține și astăzi, se poate aprecia și ca rezultat al unei realități istorice, conștientizându-se prin aceasta că, din vechime, ambele fuseseră situate pe moșia Drăgești.

Odată cu desființarea din 1833, fostul schit de la Brad a intrat cu întregul patrimoniu imobiliar (între care și moșia de peste 347 hectare),  în proprietatea Episcopiei Romanului, având în continuare un nacialnic care se ocupa de toate treburile așezământului (inclusiv pământurile de la Bătrânești care fuseseră în proprietatea Schitului Burcheșilor), împreuna cu cel din Drăgești care se transformase în scurtă vreme în biserica mireană și de care se va ocupa Gheorhe Hermeziu, după depășirea neînțelegerilor avute cu episcopia, așa cum s-a prezentat mai sus.

După ce Ion Ionescu de la Brad cumpărase, în două etape, din domeniile statului suprafața de 117 falci (167,57 hectare) din trupul ce aparținuse fostului schit – unde a organizat și prima fermă-scoală din țară, el se va statornici la Brad și se va ocupa îndeaproape de îngrijirea bisericii cu hramul ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, activitate continuată apoi de Nicolae Ionescu, după decembrie 1891, în urma decesului fratelui său. Astfel, cu aproape 6 ani înainte de decesul lui Nicolae Ionescu intervenit la 24 ianuarie 1905, în primavara anului 1899 cu aprobarea Episcopiei Romanului, acesta a mai efectuat unele reparații la biserică.

O preocupare constantă s-a manifestat și din partea unor locuitori din Dragești pentru înzestrarea Bisericii ”Sfinții Voievozi” din satul respectiv. Spre exemplu, în anul 1886, străbunul autorului acestei lucrări, Vasile Ungureanu (meșter olar) și soția sa, Ileana, au înzestrat biserica respectivă, cu policandrul cel mare din alamă. Dintr-un răspuns la o adresă a revizorului școlar, dat în scris, la 14 mai 1909, de către învățătoarea Elena Iordăchescu, aceasta motivează neoficierea, în ziua de 10 mai, a Te Deum-ului dedicat aniversării celor 43 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, prin aceea că în Drăgești nu era biserică.

Este lesne de ințeles că la data respectivă în biserică nu se efectuau slujbe din cauză că se afla în reparații capitale. De asemenea, se mai scuzau datorită faptului că nu s-au dus cu elevii nici la biserica din Brad, din cauză că nici acolo nu se organizase Te Deum.

La scurtă vreme după instalarea sa ca preot paroh, în aprilie 1919, Vasile Șova descrie în memoriile sale adresate Episcopiei Romanului și Ministerului Cultelor și Artelor, cauzele stării de degradare în care găsise biserica de la Brad, anume acela că edificiul avea în jur mulți tei care întrețineau o permanentă umezeală, fapt pentru care ”acoperământul cel aflat pe partea de miazănoapte e cu totul stricat, iar dacă în biserică nu plouă ca afară e datorită tavanului care mai apară puțin”.

Pus pe fapte mari, preotul Șova a întocmit un deviz de lucrări imperative care, în urma intervenției Episcopiei Romanului, a obținut în toamna anului 1920 suma de 5.000 de lei (față de 3.700 cât calculase prin propriul său deviz), care a fost acordată printr-o ordonanță a ministrului Cultelor și Artelor de atunci, poetul Octavian Goga. În anul 1949 și apoi 1966-1967, biserica a fost iarăși acoperită cu șindrilă. Unele reparații la bisericile din Brad și Drăgești s-au efectuat și în timpul activității preotului I. Cerbu, sub care s-a construit și noua casă parohială din Dragești. Din anul 1997 această parohie este păstorită de tânărul preot Vasile Savin.

Înscrisă în Catalogul Monumentelor, Ansamblurilor și Schiturilor Istorice încă din anul 1936, biserica de la Brad a fost ștearsă de pe listă în urma dezastrului din data de 1 ianuarie 2008. Cauzele incendiului care a mistuit până în temelii biserica de la Brad nu au fost elucidate în mod oficial. Se știe doar că nu fusese slujbă în ziua anterioară, fapt ce ar fi putut explica dezastrul dintr-o neglijență, respectiv dintr-un scurt-circuit provocat de un aparat electric lăsat în priză. Ceea ce se știe însă, dar nu se poate dovedi cu probe, este existența unui piroman în satul Cătușeni-Burchi. din comuna Negri. Ar fi o naivitate să se creadă că incendierea intr-un interval de numai 5 ani a trei lăcașuri de cult din aceeași comuna pot fi puse numai pe seama hazardului.

Faptul ne este confirmat și de părintele paroh Octav Sandu, care ni s-a confesat că bestialul individ este știut de oameni, dar nu poate fi adus în instanță din cauza lipsei de probe.

Prin ștergerea de pe lista obiectivelor de patrimoniu a bisericii de care s-au ocupat cu trup și suflet Isăcestii și Ioneștii de la Brad, nu putea conduce la o altă rezolvare mai optimă și mai rapidă decat aceea la care a recurs parohul Vasile Savin: aducerea din Maramureș a unei bisericuțe noi și cochete, construită din lemn, chiar dacă aceasta este cu totul atipică zonei și stilului ștefanian.

În ceea ce privește biserica din Drăgești, precizăm că în anul 1912 au fost pictate iconostasul și icoanele, inclusiv cele de la baza catapetesmei. În anii 1967-1968 s-a efectuat o altă restaurare a bisericii, în timpul în care credincioșii din sat erau păstoriți de preotul Gheorghe Munteanu. Trebuie reținut că restaurarea s-a efectuat cu respectarea riguroasă a elementelor și a simbolurilor originale, punându-se în valoare toate detaliile arhitecturale.

Ultima restaurare a bisericii din Drăgești s-a efectuat de către preotul Vasile Savin între anii 1999-2000, prin reacoperirea integrală cu șindrilă, schimbarea îmbrăcămintei pereților din scândură și a șorțului temeliei, acolo unde acestea deveniseră necesare. Totodată, s-au aplicat tratamente specifice obiectivelor de patrimoniu, inclusiv cel de ignifugare. După finalizarea lucrărilor s-a facut sfințirea bisericii de către un sobor de preoți în frunte cu preasfințitul Eftimie, Episcopul Romanului. Între noile construcții ce au fost finalizate până în anul 2005 se află și praznicarul așezat la intrarea în incinta bisericii și a cimitirului.

Intocmit: Pr. Paroh Savin Vasile

Lector corector: Pr. Dr. Cloșcă Ciprian Marius