Activitatea „Smerenia – podoaba sufletului, temelia faptelor bune și a tuturor virtuților” – Parohia Fundeni

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în viața Bisericii și a creștinului și în cadrul „Zilei Internaționale a umilinței și smereniei”, potrivit Parteneriatului dintre Școala Primară Zăpodia, comuna Traian și Parohia Fundeni a avut loc activitatea „Smerenia – podoaba sufletului, temelia faptelor bune și a tuturor virtuților”.

În ziua de 22 februarie la Școala Primară Zăpodia a avut loc activitatea catehetică „Smerenia – podoaba sufletului, temelia faptelor bune și a tuturor virtuților”. Preotul Alexandru Croitoru le-a vorbit micilor elevi de grădiniță și clasele I-IV despre Sfânta Evanghelie, ca fiind izvorul nesecat și actual al milei lui Dumnezeu, dat nouă spre mântuirea noastră. În perioada specială a Triodului, vedem că Sfânta Biserică ne pregătește pilde prin care să înțelegem cât de mult avem nevoie de mila lui Dumnezeu, pe care trebuie să o cerem neîncetat prin rugăciune smerită. Astfel, am aflat în primele două duminici despre pilda vameșului și a fariseului, despre fiul risipitor, despre mândire și smerenie.

Ce este smerenia? Aceasta însumează înțelegerea, conștientizarea propriilor lipsuri, cu ajutorul Duhului Sfânt, dezbrăcarea tuturor „îmbunătăților” personale, simplificarea sinelui în raport cu lumea materială și apropierea de starea inițială, îndumnezeită.

Părintele Cleopa spunea: „Dacă cel mai mare păcat este mândria, atunci cea mai frumoasă virtute este smerenia.”

Omul smerit este un om bucuros, mulțumit, recunoscător, binevoitor, deschis către lume, pe când un om mândru se izolează de ceilalți, pentru a demonstra o pseudo-valoare, pe care el crede că o are. Smerenia este mama tuturor virtuților, este o stare pe care o poate dobândi omul împăcat cu el însuși și cu Dumnezeu, cel ce îi iubește pe cei din jurul său și își pune sufletul pentru aceștia. Virtutea smereniei este mare și are puterea de a atrage harul lui Dumnezeu în suflet. Apropierea reală de Dumnezeu crează conștiința omului de a se vedea pe sine însuși cu adevărat, adică păcătos. Smerenia este autentică doar prin practicarea ei continuă.

Psalmistul David ne spune: „Vezi smerenia mea și osteneala mea și iartă toate păcatele mele” (Ps. 24,19) și „M-am smerit și m-a mântuit pe mine Domnul” (Ps. 114.6). “

La încheierea activității părintele Croitoru Alexandru a mulțumit copiilor pentru atenție, doamnei educatoare Ciobanu Violeta și doamnei profesor învățător Dascăl Silvia pentru găzduire și colaborare.

You may also like...