„Credința bunicilor – oglinda copilăriei mele”: Activitate dedicată Anului Omagial în Parohia Fundeni

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, duminică, 10 septembrie, în Biserica ,,Sf. Dimitrie Izvorătorul de Mir” a avut loc întâlnirea dintre generații ,,Credința bunicilor – oglinda copilăriei mele”, a 4-a activitate din cadrul manifestărilor prilejuite în anul 2023 – Anul Omagial al pastorației persoanelor vârstnice.

Bunicii sunt cele mai importante călăuze și tovarăși ai copiilor. Îi însoțesc tinerește pe drumul maturității și îi ghidează cu înțelepciune când au nevoie. Atunci când distanța îi desparte, rolul bunicilor rămâne la fel de important în viața nepotului. Astfel, cei doi  trebuie să profite la maxim de fiecare clipă petrecută împreună. Indiferent că aceste clipe sunt petrecute acasă sau într-un cămin pentru bătrâni, ele sunt esențiale atât pentru bunic, cât și pentru nepot. Fie că locuiesc departe unul de celălalt sau că bunicii trăiesc într-un cămin de bătrâni, relația dintre ei și nepoți trebuie să rămână stabilă. Față de părinți, bunicii au avantajul de a fi mai apropiați de nepoți. Experiența creșterii propriilor copii le dă încredere în comportamentul lor de părinte. Știu cum gândesc copiii, știu cum să reacționeze la nevoile și problemele lor și, cel mai important, știu cum să îi răsfețe. 

Părinții sunt constrânși de responsabilitatea uriașă a creșterii copilului lor. Deciziile copiilor și parcursul lor în viață depind într-o mare măsură de felul în care părinții îi cresc. Tocmai de aceea, ei tind să fie mai rigizi și severi cu copiii lor. Ei le impun reguli, un program și urmăresc atent parcursul copilului la școală. Având în vedere că trebuie să și muncească, părinților le rămâne destul de puțin timp pentru răsfățul copiilor lor.  Dacă în acest punct apare în ecuație un bunic sau o bunică, dezvoltarea copilului va avea o bază solidă și echilibrată. Deși sunt responsabili pentru nepoții lor, bunicii resimt mult mai puțin constrângerea grijii față de aceștia. Mai mult decât parcursul profesional, îi interesează parcursul emoțional al nepoților lor. Luând în considerarea timpul și disponibilitatea mai mari pe care le au, bunicii tind să înțeleagă mult mai bine trăirile nepoților, „dând uneori în mintea copiilor”.

Conform Institutului Național de Statistică (INS), persoanele în vârstă de 65 de ani și peste reprezentau, în anul 2021, 19,5 % din populația României. În parohia noastră, procentul este de 70 %, deoarece majoritatea tinerilor nu doresc să trăiască în mediul rural, după terminarea studiilor, mutându-se în orașe. Astfel, ne confruntăm în special cu fenomenul de depopulare și de îmbătrînire a locuitorilor; consecințele acestui fenomen sunt : excludere socială, singurătate.

Modelul intergenerațional promovat în Biserica ,,Sf. Dimitrie Izvorătorul de Mir” din satul Chiticeni este un exemplu pentru întreaga comunitate a parohiei și un câștig pentru viitor. Fiecare întâlnire dintre vârstnici și copii este o experiență de viață. Este profund impresionant să vezi cum între persoanele din generații diferite se leagă relații puternice bazate pe sentimentele de respect și prietenie.

„Mamaia mea mă învață să fiu cuminte, să spun ,,Bună ziua” la oameni, să vorbesc frumos și să mă joc frumos cu copiii.” (David, 7 ani)

„Tataia m-a învățat să pun legume în grădină. El m-a mai învățat să nu vorbesc urât, să nu mă bat cu copii și să nu fac prostii. Îl iubesc pe tataia!” (Iulian-Alexandru, 6 ani)

„Mamaia întotdeauna mă învață numai lucruri bune și frumoase. Ea, cu glasul ei cel dulce îmi spune mereu să respect oamenii, să vorbesc frumos, să mă comport cvilizat, să las loc de ,,Bună ziua”, și că viața nu este așa de ușoară cum pare. Întotdeauna trebuie să ne iubim și să ne respectăm bunicii, deoarece nu vom mai avea niciodată alții! Te iubesc mamaia mea!” (Ioana, 10 ani)

„Mamaia mea mă învață pe mine lucruri frumoase. Mă învață să mă comport frumos, să mă rog la Dumnezeu dimineața și seara și să nu vorbesc urât. M-a mai învățat că trebuie să țin miercurea și vinerea post și să fac cât mai multe fapte bune.” (Maria Teodora, 9 ani)

„Este ciudat cum un anume miros poate stârni amintiri de mult uitate. Busuiocul proaspăt tăiat, gutuile puse la iernat pe dulap, mirosul de var proaspăt, toate acestea mă fac să rememorez întâmplări și pățanii din copilărie…Cum aranja bunica masa de Paște și dimineața ne punea să ne spălăm pe mâini și pe față cu apă neîncepută din carafa unde pitise un ban de argint…Bucuria Învierii! Bucuria Liturghiei în zilele de duminică! Ehe! Ce vremuri! Respect, onoare, multă muncă și credință în Dumnezeu! Acum? Trebuie să te ferești din calea tinerilor ce merg plini de ei și neatenți, cu căștile în urechi sau telefonul în mână, mai-mai să te doboare! Tu să-i saluți, că ei nu au timp și nici nu prea se sinchisesc de tine. Ajutor pentru o găleată de apă sau eu știu ce altceva? Pot să aștept mult și bine, că nu se va întâmpla! Ați avut curiozitatea să vedeți câți vin la Biserică? Câțiva moși și câteva babe? Copii deloc! Sunt obosiți și dorm până la prânz…Da’ce? Când eram copil îndrăzneam să-i spun bunicii că nu merg la biserică sau că nu vreau să spun rugăciunea de dimineață sau de seară? Acum însă…înainte erau vremuri grele…dar inima era plină de dragoste față de oameni, față de Dumnezeu! În timpurile astea sunt vremuri grele și datorită lipsurilor de tot felul și datorită faptului că s-au răcit mult inimile oamenilor. Este prea multă ură și prea puțină credință și dragoste de Dumnezeu. Bineînțeles că spre deosebire de generația mea, a celor trecuți de 80 de ani, pot spune că generația copiilor de azi, 5-15 ani, este mult diferită: sunt mult mai inteligenți, au abilități tehnice și informatice mult peste experiența vârstei lor. În schimb, observ lipsa de concentrare, de atenție și nu în ultimul rând de seriozitate sau maturizare. Noi, la 30 de ani aveam deja doi-trei copii, armata făcută și vechime în muncă de 7-8 ani. Închei cu spusele astea căci nu vreau să supăr pe nimeni.”

Constantin, 89 de ani

După terminarea acestei acțiuni între generații, preotul Alexandru Croitoru a citit rugăciunile pentru începutul anului școlar pentru copii, spovedindu-i, miruindu-i și împărtășindu-i pe toți. Le-a mulțumit tuturor celor participanți pentru întâlnirea emoționantă și a împărțit iconițe.