Parohia HEMEIUŞI

Istoricul bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena  

comuna Hemeiuș

Această sfântă biserică s-a zidit în perioada 1850-1851 cu cheltuiala proprietarilor moșiei Fântânele, Lucia și Niculache Cantacuzino Pașcanu, cu stăruința arendașilor moșiei fraților Iancu și Panainte Ianoli.

Preotul Alexandru Tăbăcaru, fost paroh al parohiei Fântânele, între anii 1878-1921, astăzi parohia Hemeiuș, scria într-un dicționar privitor la monumentele istorice că la venirea sa ca paroh în anul 1878 se mai afla încă deasupra ușii de la intrare, în biserică, următoarea inscripție: ”Această biserică s-a zidit cu stăruința și osteneala domnilor Iancu și Panait Ianoli, arendașii moșiei Fântânele cu cheltuiala proprietarilor și s-a sfințit în ziua de 25 noiembrie 1851”.

Niculache Cantacuzino Pașcanu era fiul lui Costache Cantacuzino Pașcanu, fost vistier al Țării Moldovei care, prin cumpărare, formase Moșia Fântânele pe care i-a dat-o fiului său, Niculache, la căsătoria acestuia cu Lucia, fata generalului Pălăduță din Iași. Ei au avut o singură fiică, pe Pulcheria, care, după moartea tatălui său și după recăsătorirea mamei sale cu un marchiz din străinătate, s-a și căsătorit cu prințul Emil de Saynz de Wittcenstein. Numele prințului Emil și al prințesei Pulcheria se află înscrise atât în Sfânta Evanghelie de la Neamț, legată în argint, cât și pe Sfântul Potir de argint aurit cu care ei au înzestrat această biserică în anii 1863-1864. Numai la un an după aceea, adică la 1865, pe 19 august, prințesa Pulcheria, în vârstă de 25 de ani, încetează din viață și este înmormântată în biserică.

Prima reparație a acestei biserici s-a făcut în anul 1886, când s-a renovat acoperișul, turnul și s-a văruit exteriorul, preot paroh fiind preotul Alexandru Tăbăcaru.

În 1934, biserica a fost iarăși reparată, înlocuindu-se tabla veche de pe acoperiș cu tablă galvanizată, reparându-se zidurile exterioare și interioare, iar în anul 1937 s-au încins pereții cu o centură de fier pe partea superioară.

În 1938, biserica a fost pictată de către pictorul Iancu Constantinescu din Craiova. Toate aceste lucrări s-au executat din stăruința și din inițiativa preotului Dumitru Cunescu, paroh în acea vreme, preot  care a contribuit și cu o însemnată sumă de bani.

În urma cutremurului din 10 noiembrie 1940, această biserică a fost grav avariată, așa încât nu s-a mai putut sluji în ea, până după restaurarea ei. Lucrările de restaurare au constat din demolarea completă a turlei și a bolților de cărămidă și refacerea lor din arcade de scândură șipcuite și tencuite, iar a turlei din bârne; refacerea acoperișului, refacerea zidurilor de deasupra ferestrelor și a ușii de la intrare; facerea unei uși de la Sfântul Altar, repararea tencuielilor interioare și exterioare, văruitul pereților în exterior, zugrăvitul bolților.

Aceste lucrări s-au terminat în anul 1948. Acoperirea cheltuielilor s-a realizat prin contribuția Ministerului Cultelor cu 165000 lei, a Prefecturii  Bacău (60.000 de lei), a urmașilor ctitorilor (40.000 de lei) și a enoriașilor parohiei – cu peste 300.000 de lei. Toate aceste lucrări s-au realizat cu stăruința preotului paroh de atunci, Nicolae Murărașu.

În anul 1962, la îndemnul preotului paroh Constantin Preutu, s-a reparat pridvorul, s-a introdus în biserică lumina electrică și s-a spălat pictura – lucrări suportate de enoriașii parohiei. În anul 1966, i s-au construit acestei biserici bordura și trotuarul înconjurător  pentru a consolida fundația și de la poartă până la ușa intrării s-a făcut un trotuar din nou.

În perioada parohiatului preotului Vătămănescu Toader a fost inițiat proiectul de extindere și consolidare a bisericii, lucrări care au fost administrate de către părintele paroh care i-a urmat, Cătălin Aftodor. În anul 2008, s-a schimbat integral acoperișul și tabla de pe biserică.

Începând cu luna februarie  2011, este numit preot paroh Roșu Ionuț Marius care a continuat lucrările de construcție la ansamblul parohial începând o nouă împrejmuire cu gard din fier forjat, s-a realizat încălzirea termică, prin achiziționarea unei centrale termice pe gaz și montarea caloriferelor necesare pentru aceasta. În 2012, s-a construit o  nouă clopotniță la intrarea în incintă și un lumânărar în curtea bisericii. S-a schimbat integral mobilierul bisericesc în sfântul altar și în restul bisericii,  iar mobilierul vechi s-a reasamblat integral într-un spațiu amenajat deasupra pridvorului. A urmat construcția unei noi clădiri care înglobează: casă praznicală, casă mortuară, bucătărie, birou, magazie și grupuri sanitare. În prezent,  se lucrează la repictarea bisericii și la amenajarea curții.

Intocmit: Pr. Paroh Roșu Ionuț Marius

Lector corector: Pr. Dr. Cloșcă Ciprian Marius