Parohia Itești
Parohia Itești
Biserica cu hramul „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ”
Sat Itești, comuna Itești, județul Bacău
Istoric și așezare
Satul Itești este situat la 15 kilometri nord de Bacău, între râul Bistrița și drumul național Bacău – Roman. Vatra satului ia ființa in anul 1837 prin unificarea a trei sate : Iteștii Vechi, Crețenii și Hălăsenii, ce erau răzlețite pe moșia lui Pașcanu. Nu se știe ce l-a determinat pe Pașcanu să facă acest lucru, dar pentru că Iteștii era mai mare, noua așezare a primit aceasta denumire. Se presupune acest lucru( documente în acest sens nu sunt) datorită Pisaniei din vechea biserică care menționează acest an ca dată a punerii pietrei de temelie a bisericii. Ținând cont că un sat nou întemeiat are prim obiectiv construirea unu lacaș de cult, atunci putem admite că anul 1837 poate fi socotit și an al întemeierii satului Itești. O altă legendă amintește „de un om înstărit, știutor de carte și patriot ”român din Transilvania, Itescu, care a trecut munții în Moldova cu o turmă de oi, o căruță, cai și ajutoare și o însemnată sumă de bani în monede de aur. A ajuns până în zilele noastre versiunea că banii au trecut granița în șaua unui măgar pitulat printre oi, iar Itescu travestit în invalid cu picior de lemn, nebărbierit de câteva luni .
Lăcașul de cult
Vechea biserica parohială „ Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” a fost construită, după cum amintea vechea Pisanie, de obștea satului. O parte din obiectele de cult cu care a fost înzestrată, au fost aduse de la biserica Iteștii Vechi, care, se pare că purta același hram. Datorită stării materiale în care se găsea satul la vremea aceea, sat de clăcași, în care „lipsa și mizeria era stăpână”(inventar -Neicov), biserica a fost și ea ridicată în condiții foarte modeste: din pământ și lemn. Mai târziu, pentru a-i mări rezistența, partea exterioară dinspre Est, Nord și Vest a fost întărită cu scânduri iar partea de la Sud a rămas tencuită cu nisip și var. Acoperișul era din șindrilă, prevăzut cu o turlă de lemn având rol și de clopotniță.
A fost construită în Stilul Moldovenesc, cu un aspect simplu, zidită de meșteri necunoscuți. S-a încercat repararea ei în anul 1914 de obștea satului, sub coordonarea preotului Gheorghe Moisescu și, mai apoi, in anul 1955 când s-a intervenit din nou și a fost acoperită cu șindrilă. Lăcașul de cult nu era pictat, pereții fiind văruiți. Era înzestrată cu o catapeteasmă din brad (1876) – icoanele fiind pictate de Neculai Dumitru Zugravu din Roman.
Starea precară din ultimii ani ai bisericii ,a dus la demolarea acesteia în anul 1967, păstrându-se doar icoanele împărătești si policandrele. Preotul paroh Petru Chelaru, împreună cu membrii Consiliului Parohial au înaintat Episcopiei Romanului, pe data de 21 septembrie 1967, cererea comunității ortodoxe din Itești în care solicitau binecuvântarea Ierarhului pentru rezidirea uneia noi .
Actuala biserică a fost construită intre anii 1968-1971, pe locul celei vechi și are fundația de beton . Zidul de 37 de centimetri, este din cărămidă lucrată de săteni, la fel tâmplăria și catapeteasma. Are formă de cruce, cu pridvor, pronaos, naos și altar, cu o o singura turla-clopotniță, unde sunt adăpostite clopotele. Are sânuri laterale, un cafas construit din beton armat cu parapet din grilaj de fier. Biserica este acoperită cu învelitoare de tablă zincată, iar șarpanta din interior este în formă de boltă (din forme puternice din dulapi de brad ) peste care au fost bătute șipci, plasă de rabitz și apoi tencuială. Tâmplăria este executată din lemn de brad vopsit cu vopsea de ulei. Catapeteasma, inițial de culoare albastru închis, este din brad și revopsită în alb. Icoanele care o împodobesc sunt pictate de Sarchis Setto placate cu foiță aurie. Locașul de cult a fost pictat de fiul satului, pictorul Vasile Popescu. Lucrările au fost coordonate de preotul paroh Petru Chelaru, care prin pastorația și dăruirea sa, a lăsat o amintire frumoasă și trainică în rândul credincioșilor. Sfințirea bisericii s-a făcut în ziua de duminică- 31 octombrie 1971.
În centrul satului Itești, în incinta cimitirului, s-a construit între anii 1999-2002, o clopotniță zidită și prelungită în anul 2006 cu o capelă mortuară, pictată de același Vasile Popescu . În fața bisericii parohiale s-a ridicat o casă praznicală între anii 2007-2009 aceasta cuprinzând : sală de mese, bucătărie cu cămară și o anexă unde se găsește cancelaria bisericească. De buna desfășurare a construcțiilor s-a ocupat preotul Gelu Chiribău împreună cu credincioșii satului.
Preoți slujitori
Pr. Damian,
Pr. Gheorghe Hoisescu,
Pr. Ioan Botușanu;
Pr. Petru Chelaru (1956-1972);
Pr. Constantin Grădinaru (1972-1986);
Pr. Vasile Sârcu (1986-1993);
Pr. Neculai Popa (1993) ;
Pr. Gelu Chiribău (1994-2015);
Pr. Teodor Soțu (2015- prezent ).
Obiecte de patrimoniu
În biserica parohiala se găsesc 10 icoane pictate pe lemn, din anul 1842, avându-i reprezentați pe : Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Răstignirea Mântuitorului, Sfântul Nicolae.