Derularea proiectului „Hristos, lauda bătrâneților mele” la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Protoieria Bacău

Parohia „Nașterea Maicii Domnului” Bacău din Protopopiatul Bacău, a organizat duminică, 13 noiembrie 2022, a treia întâlnire în cadrul Proiectului „Hristos, lauda bătrâneților mele”, având tema „Mâncarea de post – hrană pentru suflet sau adjuvant pentru sănătate” ce l-a avut invitat pe domnul Frederic Moscu de la Spitalul Județean Bacău.În cadrul acestei întâlniri, specialistul în nutriție a vorbit despre calitățile nutriționale ale alimentelor și bolile care au ca bază alimentația incorectă.

După o prezentare succintă a principalelor organe implicate în digestia alimentelor și fiziologia aparatului digestiv s-a trecut la implicațiile generate de E-urile din alimente. Având în vedere că ortodocșii au intrat în această perioadă în post, în afară de beneficiile sufletești pe care le obținem ținând un astfel de post, când credem în ajutorul său, oamenii de știință consideră că postul alimentar are un aport sănătos și asupra trupului.

Se știe că posturile bisericești se țin din punct de vedere calendaristic, în perioadele în care sistemul imunitar are nevoie mai mare de întărire, mai precis – când se face trecerea de la frig la cald și invers. În astfel de perioade, e foarte ușor să fim predispuși la răceli și viroze respiratorii. Apar asteniile, nu ne odihnim suficient în timpul somnului, avem senzația de oboseală și devenim mai irascibili, lăsând factorii de stres să ne afecteze mai mult decât în mod obișnuit.

Postul ne smerește inima, ne împacă cu aproapele, ne slăbănogește firea, ne întărește duhul, ne vindecă de tot felul de boli trupești și sufletești, ne ajută la sfânta rugăciune, ne aduce aminte de moarte, ne îndeamnă la pocăință, la spovedanie și milostenie, ne face vrednici.
Cumpătarea, numită și chibzuința, este acea simțire care ne indică măsura care se cuvine fiecărei fapte, fiecărui cuvânt și fiecărui gând. Pentru a fi bun, fiecare lucru trebuie împlinit în măsura cuvenită lui. „Pe tot lucrul îl împodobește măsura”, dupa cum spune Sfăntul Isaac Sirul”.

Numirea acestei simțiri sufletești vine de la verbul „a cumpăni”, care înseamnă „a ține în cumpănă dreaptă”, adică a menține fiecare lucru în ordinea lui firească. Astfel, om cumpătat este acela care își ține în frâu toate pornirile pătimașe (nefirești), spre a trăi firesc, adică bineplăcut lui Dumnezeu.