Parohia SĂUCEŞTI
PAROHIA “Adormirea Maicii Domnului”
Săuceşti, judeţul Bacău
BISERICA
Parohie: categoria I rural – 520 familii
Biserica: „Adormirea Maicii Domnului”
Data ridicării: domnitorul Ioan și Ecaterina Sturza – 1825
Data târnosirii: 26 oct. 1860 – „s-au sfinţit cu totu cele trebuincioase de beizede (ostatec) Costachi Sturza”
Pictura: 1935 – în tehnica ulei, pictorul Jan Dumitrescu, cu icoane în formă de tablouri.
Renovarea picturii: 1997 de pictorii Macovei Dumitru, Chioară Mihai si Ciupercă Ioan.
Reparaţii capitale: În urma cutremurelor din anii 1940 şi 1977, biserica a fost grav avariată, reclamând ample lucrări de consolidare. Ele au început în anul 1997 sub îndrumarea preotului paroh Ioan Vadana.
Vizite arhiereşti:
– ???? – PS. Eftimie
– ???? – PS. Ioachim Băcăuanul
PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Ioan Vadana, născut la 2 august 1961, in localitatea Români-Neamţ, fiind al patrulea fiu al lui Mihai şi Agurita Vadana.
Studii:
– Seminarul Teologic Mănăstirea Neamţ, promoţia 1981
– Facultatea de Teologie Bucureşti, promoţia 1987
Studii postuniversitare:
Anul hirotoniei: _____ , pe seama Parohiei Băluşeşti – Neamţ
Anul hirotesiei: ________________________
Parohii păstorite: _____ – 1993 Parohia Băluşeşti – Neamţ; 1 martie 1993 – prezent parohia Săuceşti-Bacău.
Starea civilă: căsătorit, 3 copii
Telefon: ___________________________
SCURT ISTORIC
Omul este fiinţă efemeră, dar în el exista dorinţa inefabilă de a rămâne cât mai mult timp înfipt cu rădăcini adânci în pământul pe care a trăit. Dar acest lucru fiind nefiresc, biologic vorbind, orice fiinţă ce are început are şi un sfârşit, omul încearcă să rămână pentru posteritate, legându-şi fiinţa de unele opere perene create chiar de el.
Creştinul mărturiseşte că, el, omul a fost creat pentru viaţă „posse non more” (putea să nu moară) şi de aceea creează, se munceşte să lase după plecarea lui de pe pământ mărturii care să-i impună memoria.
Reflectând la acest lucru, se face că nenumăraţi români, indiferent de starea lor socială, urmând acestei realităţi universale, au lăsat pe pământul patriei, ce ascunde în adâncu-i trupurile multor martiri străbuni ca pe nişte preţioase diamante, biserici splendide pentru rugăciune şi spre pomenirea numelor lor. Printre aceşti „ctitori” de credinţă şi păstrători de tradiţii româneşti se numără şi domnul Moldovei Ioan (Ioniţă) şi Ecaterina Sturza (1822-1828), cu familia sa, primul domnitor pământean după epoca fanarioţilor.
Acest domnitor, odrăslit dintre boierii moldoveni, a venit la cârma ţării, într-o perioadă când patria lui era istovită din orice punct de vedere; biserici sărăcite şi închinate grecilor, şcolile româneşti înlocuite cu cele greceşti, locuitorii împovăraţi de biruri, vremuri de răstrişte sau cum sunt numite de domnitor în pisania de pe peretele bisericii parohiale Săuceşti „nestatornicia vremurilor”. Cu toate că spaţiul şi timpul erau potrivnice, de familia domnitoare a sturzeştilor, se leagă construirea a multor edificii şi biserici, cum este şi biserica parohială de centru a comunei Săuceşti.
Voinţa ctitorilor de a zidi acest lăcaş este imortalizată pe o pisanie săpată în grafia chirilică, pe o lespede de marmură albă alternata cu vrâste pământii, ce străjuieşte ca o făclie aprinsă pe peretele de vest al edificiului, eternă mărturie a timpului:
Nu întâmplător familia domnitoare în discuţie a clădit măreţe biserici ortodoxe. Sentimentul religios ortodox şi iubirea de tradiţiile şi neamul românesc, trebuiau reactivate, fiind multă vreme umbrite tendenţios de unele domnii fanariote.
Biserica parohială Săuceşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este construită în stil bizantin împletit cu unele particularităţi ale stilului moldovenesc, cu ferestre mari, prevăzute cu gratii din fier forjat, frumos lucrate de meşteri locali anonimi. Deasupra pronaosului se află cafasul, acoperit de o cupola pe care se înălţa turla clopotelor. Printr-o arcadă se pătrunde în pronaos care este de mari proporţii. Cupola principală se reazimă pe o grindă circulara susţinută de pilaştri.
La răsărit este altarul semicircular, acoperit de o cupolă, despărţit de naos printr-o măreaţă catapeteasmă. Biserica a fost pictată în tehnica ulei, în anul 1935, de pictorul Jan Dumitrescu, cu icoane în formă de tablouri.
În urma cutremurelor din anii 1940 şi 1977, biserica a fost grav avariată, reclamând ample lucrări de consolidare. Ele au început în anul 1997 sub îndrumarea preotului paroh loan Vadana, cu ajutorul material al credincioşilor şi al unor societăţi, lucrări în plină desfăşurare.
Este demn ca şi tinerii din această şcoală şi parohie să cunoască tradiţiile religioase ale localităţii lor. Ar fi o mare vina a noastră, a celor ce modelăm şi formăm caractere să nu dezvăluim în mod real şi cinstit ceea ce am fost şi suntem. Nu trebuie să ne sfiim de cultura noastră românească, de spiritualiatea noastră, pentru că ele sintetizează sublim fiinţa românului.
BISERICA
Biserica parohială a suferit pe parcursul a sase ani (1999-2005) ample lucrari de restaurare. S-a efectuat consolidarea zidurilor greu încercate de cutremure si de trecerea tumpului. S-au folosit însemnate cantităţi de hotel beton, betoane superioare, lucrarile fiind executate cu toata seriozitatea de echipe de muncitori profesionisti. Acoperişul a fost schimbat în întregime, a fost înălţat şi întregit cu o frumoasă streaşină executată din stejar. Turnul vechi al clopotelor a fost dărâmat si în locul lui a fost construit un altul mai înalt cu opt metri. Faţada este realizată din praf de marmură in tehnica „terasit”, alternând cularea albă cu cea gri. sunt din termopan si prevăzute la exterior cu frumoase grilaje din fier forjat executate de meşteri locali. Stilul arhitectonic al bisericii este moldovenesc tâziu, sub forma de nava la exterior si cruce greaca inscrisă în interior.
Este o construcţie zveltă, masivă, cu ziduri din piatră şi caramida, prevazute cu frumoase abside unde sunt executate diferite fresce, reprezentand mai multi sfinti (Sf. Ierh. Vasile cel Mare, Sf. Mare Mucenic Gheorghe etc.)
Aproximativ la mijlocul secolului XX s-a ataşat bisericii un pridvor, fiind schimbata si intrarea in interior prin partea de vest. Acest pridvor a fost demolat si reconstruit, deoarece era intr-o stare jalnica şi chiar ştirbea din armonia exterioara a bisericii. In partea de vest biserica mai are ca elemente de arhitectura patru coloane monumentale prevazute cu capiteluri. In interior se intră prin pridvor si se dă în pronaos unde se află mai multe morminte. In această încăpere sunt mai multe morminte ale ctitorilor. Cel mai reprezentativ este un monument din marmura gri, frumos executat, pe care scrie :
Naosul, cea mai incăpătoare parte a bisericii are mărimi apreciabile si este acoperit de o cupolă gigantică ce este decorata cu icoana lui „Iisus Arhiereul”. Pe pereţii laterali sunt zugravite frumoase icoane in tehnica „ulei” reprezentand sfinti, martiri si alte scene biblice: Invierea, Nasterea, Bunavestire, punerea in mormant a Domnului Iisus Hristos. Important de amintit este si prezenta in naos a unui scaun arhieresc cu simbolurile stemei Moldovei.
Tot in aceasta parte a bisericii se mai afla un frumos iconostas cu icoana Maicii Domnului, luminata de frumoase candele de argint, fiind impodobit cu un tetrapod cu o aleasa broderie din lemn de tei. Naosul este daspartit de sfantul altar printr-o mare catapeteasma cu frumoase icoane. Catapeteasma este executata din lemn de tei fiind prevazuta cu monumentale sculpturi ce uimesc ochiul privitorului. Altarul bisericii este impunator fiind de mari dimensiuni. In mijloc se afla Sfanta Masa din marmura gri cu vraste pamantii, sustinuta de cinci piloni sculptati cu maiestrie de mesteri straini (se pare din Austria – Viena), pe care este asezata o lespede de marmura cu o dimensiune de 1,5 m / 1,2 m. Pe Sfanta Masa se afla o evanghelie cumparata din Grecia, confectionata din argint-aurit cu frumoase medalioane emailate, donata de familia Toniţă Viorel si Mariana, langa aceasta se afla un chivot povenit din atelierele Bisericii Ruse, avand forma de turn , executat exceptional din argint-aurit, donat de un grup de creincioşi.
Pe langa alte obiecte de cult, pe Sfanta Masa se afla o veche cruce sculptata din lemn de maslin, ferecata in argint-aurit, impodobita cu pietre pretioase, pe piedestalul ei aflandu-se stema Moldovei. Proscomidiarul este luminat de un frumos candelabru din bronz donat de credinciosi. Altarul este placat pe pardoseala cu placi de granit “Rosa Sardobeta”, donatie a Primariei Săuceşti.
Pictura bisericii a fost refacuta de pictorii Macovei Dumitru, Chioară Mihai si Ciupercă Ioan.
Parohia Săuceşti se compune din satele: Săucesti, ca vatră principală şi Bogdan-Vodă. Ca structură confesională, parohia este alcătuită aproape în întregime din creştini ortodocsi, în sat fiind doar o familie de catolici, trei membri evanghelişti şi un penticostal; persoane migrate din alte localităţi. Aceasta parohie este alcatuita din aproximativ 520 de familii.
Dascăli:
- Roşu Gheorghe
- Udrea Constantin
- Vascan Toader
- Chelaru Mihai
Preotul Vadana Ioan a construit sau a restaurat urmatoarele edificii :
- Casa parohiala – Balusesti – 1987-1988 -integral;
- Biserica Parohiala Balusesti cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”- 1990-1991-integral;
- Casa parohiala Saucesti – 1993-1995 –integral;
- Restaurarea bisericii parohiale Saucesti cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” – 1999-2005.
Cât priveşte cele două edificii eclesiastice, biserica şi casa parohială din Săuceşti, ele se puteau caracteriza prin două cuvinte: stare deplorabilă. Contrastul era cu atât mai mare şi imaginea mai confuza pentru ca puteam privi antitetic la ceea ce am lăsat în urmă şi la ce am găsit în noua mea parohie. Concret vorbind biserica arata ca un obiectiv părăsit; faţada aproape inexistentă, pereţi crăpaţi de cutremure, acoperişul spart, turla clopotelor în prag de prăbuşire, în interior pictura afumată pronunţat, mobilier şi obiecte de cult într-o stare de paragină incipientă. Casa parohială era aşezată în partea centrala a parohiei fiind o clădire veche din paiantă, cu doua camere si plus un chilier. Aceasta casă a fost cumpărată în anul 1963 de către preotul Pintilie Vasile de la familia Vasiloaie Constantin. Starea ei era într-un avansat stadiu de degradare, cu garduri pe punctul de a se dezmembra, curtea mlăştinoasă, practic nelocuibilă.
Avand in vedere faptul ca ea nu mai putea deservi scopului pentru care a fost cumparata, Consiliul parohial a hotărât sa fie vândută vechilor proprietari cu suma de 400.000 lei (în luna mai a anului 1993) iar cu banii rezultati din aceasta tranzactie s-a cumpărat cărămida şi bolţari pentru noua casă parohială.
Noua casa parohială s-a construit între anii 1993-1994, în partea de nord a bisericii parohiale, fiind astăzi unul dintre cele mai frumoase monumente construite în acest sens. Noua casă a fost construita din caramidă de zid si bolţari pe o puternică fundaţie de beton armat. Este compusa din sapte camere (sufragerie, birou, doua dormitoare, camara, bucatarie si baie) şi doua holuri ce decomandează toate camerele, fiind prevazută şi cu canalizare. Este frumos zugravita in interior în tehnicile „calciu” şi „calciu smuls”. Pardoseala holului este acoperita cu gresie în timp ce sufrageria si biroul sunt prevazute cu parchet iar cele doua dormitoate cu dusumea. Casa este acoperita cu tabla zincata iar fatada peretilor exteriori este realizata din praf de marmura in tehnica „terasit”. Este prevazuta cu anexe, cu bucatarie de vara, magazii, beci si utilitati zootehnice. Casa a fost construita de mesteri locali dar si din alte localitati (Prăjeşti, Săbăoani) sub îndrumarea preotului Vadana Ioan si a inginerului preot Ovidiu Manolache.
Curriculum Vitae
Născut la 2 august 1961, în localitatea Români-Neamţ, fiind al patrulea fiu al lui Mihai şi Aguriţa Vadana. Am învăţat la şcoala generală din localitatea natală timp de zece ani, apoi am urmat cursurile de cinci ani la Seminarul Teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamţ, pe care le-am absolvit în anul 1981.
În urma examenului de admitere la Facultatea de Teologie Ortodoxă Bucureşti, am fost declarat admis şi am fost încorporat militar pe termen redus la unitatea militara din Zalău-Sălaj.
În anul 1983 am început cursurile universitare pe cale le-am absolvit cu calificativul „excepţional” având media 9,58.
M-am căsătorit cu domnişoara Ferencz Adina din Piatra-Neamţ, fiica ofiţerului Ioan şi Adina, născută pe 6 octombrie 1963. Am fost hirotonit preot la parohia Băluşeşti – Neamt, de către PS. Eftimie al Romanului, apoi transferat la 1 martie 1993 la parohia Săuceşti – Bacău.
Prezbitera Adina este învăţătoare şi a născut doi băieţi şi o fată: Ioan Iustin (23 aprilie 1986), Mihai Dragoş ( 14 noiembrie 1987) si Elena Alexandra (8 martie 1991). Ambii băieţi urmează cursurile Seminarului Teologic Liceal „Sf. Gheorghe” din Roman.
Cimitirul parohial
Cimitirul parohial este situat în partea nordica a satului iar legătura cu biserica se face printr-un drum realizat după anul 1990, chiar prin curtea bisericii. Se pare ca datează din timpul domnitorului Al. Ioan Cuza, vechiul cimitir fiind situat situat în jurul fostei biserici dispărute din partea vestica a satului.
Este împrejmuit cu un gard de beton şi este compus din aproximativ 500 de morminte. Cimitirul are o mărime de aproximativ doua hectare. Mai nou, în cimitirul parohial se construiesc frumoase monumente funerare.