Parohia „Sfântul Ioan” – Bacău
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
Biserica cu hramul ,,Sfântul Ioan”
Oraș Bacău, județul Bacău
Istoric și așezare
La 29 August 1812, se sfințește și se inaugurează Prima Parohie din Bacău, cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. Documentele amintesc de doi oameni ca iniţiatori şi
finanțatori ai sfântului lăcaș şi anume, preotul iconom Ioan Moisă şi meșteșugarul Ioan Mocanu. Acești doi Ioan au pornit ridicarea construcției pe un teren jumătate al cimitirului de atunci, jumătate proprietate, „ … în marginea Oborului de Vite al oraşului” (actuala grădină publică).
Hramul bisericii ține cont și pornește, în special, de la numele acestor doi Ioani, ctitori. Strada care azi se intitulează: Oituz se numea în trecut, Str. Gheorghe Botezatu, după numele unui fost primar. Biserica a fost zidită în timpul Episcopului Kirio Kir Gherasim, care a ocupat Scaunul Episcopal între anii 1803 şi 1813. În cartea: Bisericile României, vol. II, apărută în anul 1908, Nicolae Iorga, precizează că a mai putut citi (după 100 de ani) pisania aproape ştearsă, de deasupra intrării bisericii: … „Iconomului Ionu Moisă … hiiul, în zilele Împăratului Alexandru) … 1802-1812.
Inscripţia concordă cu tradiţia populară, de-acum legendă, că acest meşteşugar priceput, de prin părţile Oneştilor, pe numele său Ioan Mocanu ar fi avut mare folos la rugăciune şi drept mulţumire, ar fi coborât toate oile sale din Munţii Nemirei, aproximativ 400, le-ar fi vândut în târg la Bacău, bani cu care, alături de cei ai preotului, s-a pornit construcţia acestei biserici.
Ambiţia, determinarea, luciditatea, perspectiva de a construi un edificiu de artă, cu influenţe neobizantine, cu torsade, ocniţeşi motive geometrice identice cu cele de la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi sau de la Mănăstirea Dragomirna, din comunaMitocu Dragomirnei, județul Suceava, toate aceste calităţi, sunt date, doar celor vizionari, celor iniţiaţi, educaţi, iubitori defrumos, conştienţi de artă, ca scară în timp, oamenilor capabili de sacrificii.
Cel mai important motiv al iniţierii construcţiei rămâne totuşi Marele Cutremur de Pământ de la 1802, atât de violent încâta schimbat cursul multor ape: „ în carele tare s-au scuturat pământul şi-ndelung apele, că şi pietrele şi bulgării de pământ au luat-o la vale, surpându-se peste ape şi păduri, cum nu s-au mai pomenit vreodată!”
Este consemnată acum prima menţiune hidrografică despre: „… devierea naturală a cursului Râului Bistriţa”, în sensulabaterii ei către Siret, astfel că, la câteva zile după cutremur, locuitorii oraşului, priveau îngroziţi de pe Cornișa Bistriței (azidenumire de cartier), albia veche, dezgolită de ape, pe kilometri întregi!
Cutremurul a produs mari pagube şi Bisericii Precista, în care bineînțeles că nu se mai puteau oficia slujbe religioase.
Lăcașul de cult
Înarmați cu toate aceste motivații dar mai ales cu gândul că vor lăsa ceva important urmașilor, enoriașii conduși de preotulIoan Moisă, au pornit la anul 1802, an greu încercat, construirea Primei Biserici Parohiale în Bacău, Biserica „SfântulIoan”. Fundația şi pereții au fost construite din materialele locului, adică piatră de râu iar bolțile anumite reborduri şi elementearhitecturale, din cărămidă adusă, se pare, din Târgul Ieștilor.
Buiandrugii (grinzile amplasate deasupra uşilor şi ferestrelor, peste care se zideşte în continuare) sunt din granit monolitadus direct din exploatare muntoasă. Acoperişul, (structura şi astereala) a fost realizat din lemn de brad, învelitoarea din tablă iar catapeteasma din lemn de tei. Zidurile ating pe alocuri şi 90 de centimetri grosime, au stâlpi din loc în loc, amplasaţi în travei de 4 metri. Astăzi, ei par mai deşi deoarece sunt construiţi stâlpi aparenţi (falşi) conform
indicaţiilor arhitecturale ale Comisiei de Restaurare a Monumentelor. Ferestrele, zvelte, generoase, deosebit de simple, sunt construite în partea superioară în arc de
boltă. La bază întâlnim frunza de stejar, o decoraţiune specifică Moldovei şi codrilor din jurul
Bacăului, imprimată cu iniţialele: NS IB, (iniţialele provin de la prescurtarea Naşterea
Sfântului Ioan Botezătorul).
Ornamentele de sub nişă se repetă cu mici adăugiri spre bază. Efectul vizual cel mai important, pare să fie dat de brâul împletit ce înconjoară biserica. Este
clasicul brâu moldovenesc (un triplu tor răsucit) care, urcând în dreptul ferestrelor, aminteşte de coloana infinitului brâncuşian, puţin stilizată. Despre clopot nu s-au mai păstrat date precise, dar se pare ca a fost turnat şi adus din străinătate, după acte vamale vechi şi după forma descrisă de contemporani, în unul din atelierele Imperiului Austro-Ungar, renumite pentru înfrumuseţea formelor, acurateţea turnărilor, secretul aliajelor şi sunetul curat şi clar. Arhitectura exterioară e concepută în stil neobizantin, susţin unii specialişti, adaptat modovenesc cred alţii. Amprenta la sol dezvolta, iniţial o suprafaţă de aproximativ 270 de mp. În forma ei iniţială, biserica avea aproximativ 29 de metri lungime, 12,50 de metri lăţimea maximă în zona naosului şi 25 de m înălţime. Privită de sus, întreaga structură are formă de cruce. Înălţimea bisericii până la acoperiş (la cornişa) este de 12,5 m.
Biserica are o singură turlă de formă pătrată, impunătoare de 12,5 m înălţime, centrată deasupra pronaosului. Ferestrele sunt simple cu ancadramente clasice dar puternic profilate.
Din loc în loc găsim în relief semnul Sfintei Cruci. Sub streaşina acoperişului sunt pictate la loc de cinste icoane ale sfinţilor părinţi din Noul Testament. Pentru acele vremuri, înălţimea de 25 de metri spunea foarte multe, atât despre talentul constructorilor cât şi despre ambiţia dominării cerului oraşului „în concurenţă” cu turla şi
turnul Bisericii Precista. „… Astfel intrînd în tîrg, din asfinţit sau din miază noapte, de pe drumul Neamţului, călătorului i se aţinteau ochii în turlaBisericii „Sf. Ioan”, tronând peste copaci, şi, mai apoi, intrînd în oraş, zărea şi pe cea de-a doua, a Bisericii Precista!”. Interiorul bisericii este clasic, format din 3 părţi: altar, naos şi pronaos. Altarul deţine, în partea de miază zi, o cameră circulară care în trecut era folosită ca vesmântărie. Sistemul de boltire – în forma în care se prezintă azi – dovedeşte o concepţie unitară datorită specialiştilor care au respectatat cotele iniţiale, ale tuturor bolţilor. Dacă în cazul turlei s-a respectat pe interior tradiţionala boltă moldovenească cu sistemul de
arce piezişe, atunci în cazul bolţii altarului nu mai putem spune că seamănă cu vreo altă biserică, suprafaţa geodezică fiind originală, în arhitectura timpului, din cauza dimensiunilor şi proporţiilor.
Bolţile naosului şi pronaosului sunt construite în filă, de astă dată, tipic arhitecturii moldoveneşti de atunci. În altar există o fereastră în axul absidei iar în partea dreaptă, o uşă în dreptul veșmântăriei. Pridvorul bisericii este delimitat de pronaos prin doi stâlpi laterali masivi care mai tîrziu s-au unit într-o frumoasă arcadă superioară. Pe partea stângă a pereţilor bisericii s-a prevăzut o scară interioară din lemn de brad, pentru accesul la balconul coral, apoi o altă scară interioară spre clopotele din turlă.
Din naos încep şi strănile din lemn, aşezate pe ambele părţi. Nu s-au mai păstrat strănile originale de la 1812, cele de azi fiind creaţii ale Şcolii de Artă şi Meserii din anul 1930, sculptate în forme geometricetradiţionale moldoveneşti. Pictura aduce frecvent motivul viţei de vie în chenarele icoanelor, iar iconografia ţine cont de
rânduielile ermeneutice dar mai ales de stilul neobizantin.
Admirând bolta din pridvor, putem observa Binecuvântarea mare şi blândă a Mântuitorului. Pe pereţi, în registrul superior, sunt redate scene din Noul Testament iar în cel inferior chipurile celor mai cunoscuţi mucenici, muceniţe, cuvioase şi cuvioşi. Toate aceste zugrăviri minunate ale sfinţilor, din întreaga biserică, fac astăzi parte din
patrimoniul teologic-cultural al ţării. În anul 1926, în interiorul bisericii se termină reparația tencuielilor, cu care ocazie, se aduc
renumiții pictori cehi Wodak si Carol Barta, specialiști in pictura neobizantină, cei care în România au pictat pe interior Biserica de la „Curtea de Argeş”, interiorul Bisericii „Sf. Trei Ierarhi” din Iaşi şi Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, tot din Iaşi.
În documente, găsim informaţia că în cimitirul bisericii era îngropat la loc de cinste, cu inscripţie în marmură, LogofătulIon Tăutul (1795-1830), cel dintâi pamfletar român, caimacam al Moldovei şi autorul unui memoriu numit „ConstituţiaCărvunarilor”, primul proiect modern de constituţie al României, din anul 1822.
Născută sub semnul marelui cutremur de la 1802, încercată mereu de greutaţi de-a lungul timpului, Biserica „Sf. Ioan” a dăinuit numai cu vrerea lui Dumnezeu şi prin credinţa oamenilor.
Preoți care au slujit:
– 1812, Preotul MOISĂ Ioan;
– 1846, Preotul ŢERŢESCU Vasile;
– 1880, Preotul BOCESCU Petre;
– 1890, Preotul SUŢESCU Săvel Constantin;
– 1924, Preotul LASCAR Emil;
– 1926, Preotul NICOLAU Gheorghe;
– 1952, Preotul TEODOR Adam;
– 1969, Preotul CREŢU Nicolae;
– 1979, Preotul STAN Gheorghe;
– 1985, Preotul POPA Nicolae;
– 1987, Preotul UNGUREANU Vlad;
– 2005, Preotul POPESCU Marius-Leonard;
– 2005, Preotul UNGUREANU Eduard Constantin;
– 2015, Preotul CHIRIBĂU-ALBU Gelu;
– 2016, Preotul APOSTU Ion.
Sfinţiri, resfinţiri, slujbe cu arhiereu:
– 29 august 1812 – sfințirea bisericii în timpul Episcopului de Roman Kirio Kir Gherasim.
– 23 septembrie 2012 – PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, a oficiat slujba de resfințire la 200 de ani de existență a Bisericii „Sf. Ioan” Bacău.
– 7 ianuarie 2014 – PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, a oficiat Sf. Liturghie Arhierească cu prilejul instalării ca paroh a Pr. Popescu
Marius
– 24 iunie 2014 – PS Ioachim Băcăuanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi
Bacăului, a oficiat Sf. Liturghie Arhierească cu prilejul Hramului Bisericii.
– 24-29 august 2015 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Taina Sf.
Maslu și Sf. Liturghie Arhierească în cadrul evenimentului „Parohia și Mănăstirea: Două
mâini– aceeași lucrare”.
– 12-15 iunie 2016 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Taina Sf.
Maslu și Sf. Liturghie Arhierească în cadrul evenimentului „Tinerii și Biserica”.
– 22-24 iunie 2017 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Taina Sf.
Maslu și Sf. Liturghie Arhierească în cadrul evenimentului „Zilele Parohiei Sf Ioan: De
Sânziene”.
– 22-24 iunie 2018 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Taina Sf.
Maslu și Sf. Liturghie Arhierească în cadrul evenimentului „Zilele Parohiei Sf Ioan: De
Sânziene”.
– 24 iunie 2021 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Sf. Liturghie
Arhierească cu prilejul Hramului Bisericii.
– 24 iunie 2022 – ÎPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, a oficiat Sf. Liturghie
Arhierească cu prilejul Hramului Bisericii.
Obiecte de patrimoniu
Nu mai sunt. Au fost predate în perioada comunistă Muzeului de la Mănăstirea Bogdana.
Întocmit,
Pr. Marius-Leonard Popescu
