Parohia Sfântul Nicolae – Buhuși
Biserica parohială cu hramul „Sfântul Nicolae”
Biserica de cimitir cu hramul „Schimbarea la Față”
Paroh – Preot Vasile Cozma
Preoți slujitori:
preot Cezar Radu
preot Constantin Sorin Munteanu
cântăreț bisericesc – Vasile Pascariu
Parohia Sf. Nicolae – Buhuși
Prima atestare documentară datează din 1438, fiind consemnată așezarea cu numele de Bodești. La 14 aprilie 1457, în localitatea Orbic (azi cartier al orașului), Ștefan cel Mare, înaintând spre Suceava, a reputat o victorie decisivă asupra lui Petru Aron. Începând cu anul 1800, așezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeștii lui Buhuș, Bodeștii Buhușoaiei, Buhușoaia, Buhuș. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boierești Buhuș care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meșteșugărești. A fost declarat oraș în anul 1930.
La pagina 137 din Enciclopedia Cugetarea (1936 – 1939), precum și la pagina 576 din „Istoria românilor” de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu se afirmă cu certitudine că localitatea a purtat în trecut și numele de București. În realitate, denumirea este cea de Bucureștii Mici și a fost purtată (alternativ cu denumirile de Buhușoaia sau Târgușorul) de târgul ce era reședința comunei Buhuși în secolul al XIX-lea.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Buhuși era o comună rurală din plasa Bistrița a județului Neamț, comună formată din satele Buhuși, Bodești, Margina și Orbicu, având în total 3155 de locuitori. În comună funcționau o fabrică de postavuri înființată de colonelul E. Alcaz, o școală primară de băieți și una de fete. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Buhușilor în cel de comună urbană, având 5350 de locuitori și cuprinzând și satele Bodești, Marginea, Schitu Runc și Runc; orașul era reședința plășii Buhuși din același județ.
În 1950, Buhuși a devenit oraș raional, reședință a raionului Buhuși din regiunea Bacău, iar în 1964, raionul Buhuși a fost desființat, orașul trecând la raionul Bacău din aceeași regiune. Orașul a trecut în 1968 la județul Bacău; tot atunci au fost desființate și localitățile Bodești și Orbic, comasate cu localitatea Buhuși, iar satul Ciolpani, apărut între timp, a fost și el comasat cu satul Runcu.
Biserica cu hramul Sf. Nicolae a fost construită între anii 1930 – 1947 din cărămidă pe temelie de beton, acoperită cu tablă prin contribuția credincioșilor parohiei și a satelor învecinate.
Stilul arhitectonic este cel moldovenesc cu două turle, prima construită deasupra naosului iar cea de-a doua deasupra pridvorului unde sunt așezate clopotele. De construirea bisericii își leagă numele următorii maiștrii: Nicolae Țipa, Toader Tănase și Mezat Vasile. Catapeteasma din lemn de stejar lucrată de sculptorul Petru Dulcescu între anii 1945-1947. Icoanele de pe catapeteasmă au fost făcute de pictorul Nicolae Popovici în stil bizantin.
Slujba de sfințire s-a oficiat la data de 7 iulie 1947 de PF Părinte Iustinian în timpul preotului Gheorghe Crețu.
Interiorul a fost pictat în frescă în stil bizantin între anii 1955-1956 de pictorii Dumitru Irimescu și Victor Georgescu în timpul preotului Vasile Nica.
La data de 11 noiembrie 1956 are loc resfințirea bisericii de PS Episcop Teofil al Romanului și Hușilor.
Între anii 1982-1983 s-a restaurat pictura interioară și s-a pictat și exteriorul de pictorul Dumitru Irimescu în timpul Preotului Constantin Bratu.
La această biserică au slujit:
– Pr. Crețu Gheorghe
– Pr. Nica Vasile 1949 – 1969
– Pr. Sion Constantin 1969 – 1970
– Pr. Cârlan Gheorghe 1969 1970
– Pr. Bratu Constantin 1970 – 1989
– Pr. Isăilă Eugen 1983 – 1996
– Pr. Breahnă Puiu Constantin 1989 – prezent
– Pr. Radu Cezar 1996 – prezent
–
La data de 1 octombrie 2011 este numit Paroh al Catedralei Preotul Vasile Cozma. În anul 2012 Pr. Paroh Vasile Cozma începe un amplu proces de restaurare a Bisericii: pictura interioară, restaurată de pictorul Aurel Roșcan, Sfânta Masă din marmură, veșmântar nou pictat, pardoseală din marmură în toată biserica, străni și mobilier nou în toată biserica, catapeteasma restaurată în foiță de aur și icoanele recondiționate, sistemul termic, tâmplăria interior – exterior. La exterior s-au retencuit pereții, s-a placat soclul cu marmură, s-au turnat alei noi, s-a făcut explanadă de marmură la intrarea în biserică și tot la intrare s-a realizat icoana hramului în mozaic și s-a repictat exteriorul bisericii.
Sfințirea bisericii a avut loc la data de 18 septembrie 2014 de către PS Ioachim Băcăuanul alături de un mare sobor de preoți.
Biserica „Schimbarea la Față”
A. Istoricul comunității: Orașul Buhuși a fost oraș muncitoresc, de la inceputul secolului XX, prin constructia unei fabrici de postav; aici au lucrat ca specialisti si membrii ai etniei germane;
B. Membrii comunitatii germane,Evanghelisti de Confesie Augustana au zidit din banii lor si din donatiile fabricii o biserica dreptunghiulara cu dimensiunile 12m /6m din caramida,cu acoperis fara streasina ,invelit cu tigla. Biserica nu a avut pictura si nici alte elemente de infrumusetare, dupa obiceiul auster specific religiei. S-a zidit in anul 1936.
In anul 1986 constructia a fost cumparata de Parohia Sf. Nicolae Buhusi cu binecuvantarea P.S. Eftimie al Episcopiei Romanului si Husilor.
Costructia in 1986 era devastata, fara geamuri cu acoperisul si plafoanele sparte, fara scari de intrare, trotuare, fara clopote. Nu s-au gasit manuscrise sau carti vechi, nici inscriptii.
A fost refacuta prin grija pr. Isaila Eugen cu donatii din partea familiei si a unor credinciosi (acoperis de tabla, plafoane, tencuiala, trotuare, ferestre,pictata in 1990 de pictorul autorizat Aurel Zgheran – doar plafoanele), peretii sunt nepictati, de culoare alba.
Primul preot paroh a fost Isaila Eugen din anul 1997 pana in 2022.
Biserica este situata in Buhusi, pe strada Stefan cel Mare nr.2, are hramul Schimbarea la Fata, nu are oficiu parohial.
