Prezență întru absență

Duhul nu Se pogorâse, pământul părea stingher,

Însă binecuvântarea umplea spațiul  pân’  la cer.

Toți martorii Înălțării, uniți în duh anastatic,

Așteptau în rugăciune sublimul moment pnevmatic.

.

În Duminica tăcerii, Biserica, pe pământ,

Ne pregătește intrarea în epoca Duhului Sfânt,

Făcând  astfel pomenire de Părinții din Niceeea,

Se rostește rugăciunea lui Iisus, din vreme-aceea.

*

*    *

Înaintea pătimirii, Hristos în Ghetsimani s-a dus,

Ridicând ochii spre ceruri, și-aceste cuvinte-a spus:

,,Părinte, a venit ceasul să preaslăvești Fiul Tău,

Cum Fiul Te preaslăvește pe pământ, în felul Său.

.

Tu I-ai dat Lui stăpânire peste tot regnul uman,

Să-nveșnicească tot omul, scos din mâna lui satan.

Precum doar  Noi știm,  Părinte, că-n Viața viitoare

Se ajunge epectatic, prin credință lucrătoare.

.

Cel ce crede întru Mine, Unul-Născut întrupat,

Te-a cunoscut și pe Tine, Dumnezeu  adevărat!

Eu, Te-am preaslăvit, Părinte, aici pe pământ mereu

Săvârșit-am cu credință tot ce-a fost în rostul Meu.

.
Dar acum sosi momentul, Tu, doar, să mă preaslăvești

Cu slava ce am avut-o în sânuri dumnezeiești.

Arătat-am al Tău nume celor ce Mie I-ai dat,

Ferindu-i în astă lume de primejdii și păcat.

.

Cât am fost cu ei în lume, cu iubire i-am păzit,

Că ai Tăi erau, Părinte, și din Cuvânt s-au hrănit.

De asemeni, ucenicii au înțeles ce le-am spus,

Tot cuvântu-i de la Tine, și nu am nimic în plus.

.

Ale Tale-nvățăminte, pe toate le-am dăruit lor,

Ei vor face din acestea patrimoniu-al tuturor.

Ascultând Cuvântul  vieții, au simțit cu-adevărat

Că ne unește ființa și sunt Logos întrupat.

.

Deci, mă rog pentru cei care Mi-au fost dați în astă lume,

Înscrie-i în Cartea vieții și-i cheamă pe toți pe nume.

Vor păstra datul acesta ca niște buni corifei

Că e dat din ale Tale, preaslăvindu-Mă prin ei.

.

Eu, cum știi, părăsesc lumea, pentru că nu sunt din ea,

De aceea vin la Tine, în Împărăția Ta.

Eu, din veci, născut din Tine, deși Logos întrupat

Unitatea-ntru ființă, ipostatic  am păstrat.

.

Dacă Noi suntem Una și viem perihoretic,

Tu păzește-mi și-ucenicii, uniți toți în mod teandric.

Pe când Eu eram în lume, în numele Tău i-am păzit

Și n-am pierdut pe niciunul, decât cel ce-a fost sortit.

.

Toate trebuie să fie, precum Scriptura vorbește

Ce-i divin, divin rămâne, ce e rău se nimicește.

.