Sfinții, prietenii lui Dumnezeu și îndrumătorii noștri

Prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt este dedicată pomenirii tuturor sfinților. Biserica ne cere astăzi să pomenim toți sfinții, căci ei sunt cu toții prietenii lui Dumnezeu, ocrotitorii și îndrumătorii noștri. Aceștia sunt pomeniți imediat după Rusalii pentru că sfințenia este opera Duhului Sfânt. Există, așadar, o legătură logică între sărbătoarea de astăzi și cea din duminica anterioară. Sfinți sunt considerați toți cei care sunt în stare de har: harul sfințitor este cel care îi face sfinți.

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Biserica ne invită să cinstim pe toți cei care prin harul Duhului Sfânt au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a sfinților. Ne bucurăm mereu când avem o sărbătoare în familie și cu cât este mai multă lume, cu atât bucuria este mai mare! „Duminica tuturor sfinților” este, după cum ne arată și numele, sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie. „Cerul” reprezintă, în fapt, participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu. Iisus vorbește despre Cer ca Împărăția lui Dumnezeu sau ca de o casă unde Tatăl își adună copiii, ca la un festin unde toți invitații sunt chemați să fie împreună, în comuniune. Aceasta este fericirea absolută: fără dureri, fără griji, fără spaime, cu toate dorințele împlinite. Fericirea cerească este veșnică. Dumnezeu este Tatăl nostru și ne-a făcut fiii Săi, iar sfinții din Cer sunt frații noștri care ne așteaptă pe toți să ne regăsim printre ei.

O mulțime uriașă, al cărui număr nimeni nu-l cunoaște, se reunește în această sărbătoare veșnică din preajma Tatălui. O mulțime alcătuită din toate națiile, rasele, popoarele și limbile. În fruntea acestei mulțimi se află Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia I se alătură toți cei care I-au urmat, în primul rând Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului și a noastră, Împărăteasa Cerului și Pământului. Lor li se adaugă apostolii, martirii și evangheliștii, mărturisitorii, asceții, ierarhii și toți cei ce au murit în drepta credință: bărbați și femei din toate categoriile socio-profesionale: episcopi, preoți, monahi și monahii, tați și mame, tineri și copii, cei cu inimă curată, făcătorii de pace, cei smeriți, cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei ce plâng, toți cei care sunt spălați și curățați prin sângele Mielului, cum spune Apocalipsa (Apocalipsa 7, 14).

În această mulțime imensă avem cu toții vecini, prieteni, părinți, cunoscuți mai apropiați sau mai îndepărtați. Și cei necunoscuți tot frații noștri sunt, căci ei sunt, ca și noi, fii ai lui Dumnezeu. Așteptăm să îi reîntâlnim în această sărbătoare veșnică, căci moartea nu i-a separat de noi, dacă avem credință. Rămânem uniți pentru veșnicie cu toți frații noștri din cer prin gând, rugăciune și harul sfințitor, care ne face să participăm cu toții la aceeași viață divină. Și aceștia se gândesc la noi, iau parte la bucuriile și suferințele noastre și se roagă pentru noi. Dorința lor cea mai arzătoare este să ne vadă reuniți în Împărăția Cerurilor și de aceea ne îndeamnă să ne gândim la viața veșnică, a cărei valoare ei o cunosc deja și, prin rugăciunile lor, ne ajută și pe noi să nu pierdem din vedere țelul final.

Așadar, pentru a cinsti astăzi toți sfinții, nu este suficient să păstrămun moment de tăcere sau să depunem flori la icoanele sau mormintele lor, ci trebuie să recunoaștem că ei sunt aleşii lui Dumnezeu, expresie a desăvârșirii creației. Pe parcursul vieții lor pământești ei au împlinit poruncile evenghelice, iar acum se bucură de rezultatul luptei lor. Cât despre noi, frații lor, suntem încâ pe câmpul de luptă și trebuie, ca și ei, să împlinim fericirile, ca, la final, să primim aceeași bine-meritată răsplată, ca și ei. Suntem pe pământ, pentru a ne pregăti pentru veșnicie, urmând învățătura Evangheliei și a Bisericii, căci Dumnezeu ne mântuiește, însă nu contra voinței noastre, nici fără colaborarea noastră. Putem conta pe ajutorul sfinţilor, frații noștri din cer, care se roagă pentru noi și ne îndeamnă să îi imităm. Poate că nu suntem capabili să îi  imităm pe martiri sau pe alți sfinți care au strălucit în viața Bisericii, însă îi avem mereu înaintea noastră pe sfinții necunoscuți, a căror icoane nu se află în biserici și a căror nume nu apar în calendar, dar care sunt mai aproape de noi, de viața noastră cotidiană. Prin exemplul lor ei ne îndeamnă să căutăm sfințenia acolo unde o putem găsi: în viața de fiecare zi, în credința fața de Hristos și Evanghelie, în împlinirea cu bunăvoință a datoriilor cotidiene, familiale și comunitare.

Această sărbătoare a tuturor sfinților este menită să ne facă să reflectăm asupra destinului nostru etern și să ne dea dorința de a ne căi de păcatele noastre și a alege să trăim ca niște creștini adevărați, pentru a putea obține și noi ceea ce au obținut frații noștri și anume viața veșnică. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

*cuvânt de învățătură la Duminica Tuturor Sfinților – duminica 1 după Rusalii, Matei 10, 32-33, 37-38; 19, 27-30

Citeste si...