Toma

Domnul, văzându-i credința şi spontana convertire,
A reintegrat pe Toma dând a zecea fericire:
„Fericit fii astăzi Toma, c-ai văzut şi ai crezut!
Dar mai ferice-or fi de-or crede fără să mă fi văzut!”

Exclamația lui Toma, cu preceptul ce s-a dat,
E de veacuri argumentul ca Hristos a înviat!
Cei de astăzi, credincioşii, n-au nevoie de-argumente,
Căci misterul Învierii nu consistă-n documente.

Nimeni n-a văzut pe Domnul când a ieşit din mormânt,
Însă credem cu tărie pe apostol, prin cuvânt.
Dară astăzi îndoielnici – chiar necredincioşi, atei –
Sunt aşa de mulți sărmanii!, s-a umplut lumea de ei.

Avem mare datorie, noi, creştini din acest veac,
Să strigăm în gura mare că „Hristos a inviat!”
Dacă-n inimile voastre mai e candela aprinsă,
Faceți treabă de apostoli şi aprindeți pe cea stinsă.

Geamănul, după-nviere, şi-a întins apostolia,
Până-n Indii el ajuns-a, străbătând mai toată glia.
Astăzi Toma nu mai este pe pământ, însă a dat
Paşaportul de apostol la românii ce-au plecat.

De vreme ce noi, românii, acum, în mileniul trei,
Am plecat în tot pământul ca urmaşi ai lui Andrei,
Să purtăm facla-nvierii peste tot, în lung şi-n lat,
Să spunem la toată lumea că Hristos a inviat!