Tomos Sinodal pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Dionisie Erhan

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe ­Române
Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini din Patri­arhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

tomos-sinodal-pentru-proclamarea-canonizarii-sfantului-ierarh-dionisie-erhan-130608
sfantul-sinod-s-a-intrunit-in-sedinta-de-lucru-44857

 După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli şi ale Sfinţilor noştri Părinţi, lucru drept şi folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinţii care, cu dragoste şi cu bună cuviinţă, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinţi, Îl cinstim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinţii Săi” (Psalm 67, 36) şi, aducând lauda slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzeşte şi voinţa se întăreşte spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuieşte: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalm 138, 17).

Unul dintre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu este şi Episcopul Dionisie Erhan, cinstit de popor şi cu numele de Vlădica Dionisie. Acesta s-a născut în satul Bardar, judeţul Lăpuşna din Basarabia, la 2 noiembrie 1868, primind la botez numele Dimitrie. La vârsta de 15 ani, simţind dorul de Dumnezeu şi dorinţa de a îmbrăca haina monahală, Dimitrie a intrat în obştea Mănăstirii Suruceni, aflată în apropierea Chişinăului. După şapte ani de ascultare a fost făcut ra­so­for, iar după alţi nouă ani a fost tuns în monahism, în anul 1899, primind numele Dionisie. În anul 1900 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1904 a fost hirotonit ieromonah. Remarcân­du-se printr-o viaţă aleasă, prin rugăciune stăruitoare şi prin participare cu multă evlavie la sfintele slujbe, prin dragoste de Dumnezeu, prin blândeţe, dar şi fermitate şi demnitate în apărarea credinţei şi a neamului, ieromonahul Dionisie s-a bucurat de aprecierea credincioşilor care îl căutau pentru sfat duhovnicesc. În anul 1908, Preacuviosul Părinte Dionisie Erhan a fost ales stareţ al Mănăstirii SuruceniTânărul stareţ a avut un rol de seamă în acele vremuri grele, lucrând cu osârdie la realizarea idealului de unitate al românilor, în perioada premergătoare momentului istoric de la 27 martie 1918, dar şi după acesta.

Pentru activitatea sa bisericească deosebită, dar şi pentru viaţa sa duhovnicească prin care ajunsese foarte cunoscut şi iubit de toţi basarabenii, a fost ales Arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, fiind hirotonit la 22 iulie 1918, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1932 a fost numit Locţiitor al eparhiei vacante a Cetăţii Albe-Ismail, iar în şedinţa din 18 aprilie 1934 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a validat ca episcop al acestei eparhii. În această slujire, a contribuit la resta­urarea şi zidirea de biserici în eparhia sa, la intensificarea vieţii duhovniceşti prin înfiinţarea de instituţii pentru formarea clerului, s-a îngrijit de educaţia tinerilor prin înfiinţarea sau dotarea corespunzătoare a unor şcoli şi prin acordarea unor burse de studiu, a susţinut material familiile defavorizate, a înfiinţat aziluri şi orfelinate, precum şi o asociaţie care să sprijine soţiile văduve ale preoţilor. De asemenea, s-a îngrijit de publicaţiile eparhiale, de activitatea mănăstirilor şi a parohiilor şi a lucrat cu multă râvnă la înnoirea duhovnicească în sudul Basarabiei. Sfintele slujbe le săvârşea întotdeauna cu evlavie şi în linişte, nevorbind cu nimeni, ci fiind neîncetat în stare de rugăciune.

Preasfinţitul Părinte Episcop Dionisie Erhan a păstorit Eparhia Cetăţii Albe-Ismail până în 28 iunie 1940, când, din cauza anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică, s-a refugiat în Episcopia Argeşului, unde a păstorit între anii 1940 şi 1941. Apoi, după eliberarea Basarabiei (1941-1944), împovărat de ani şi suferinţă, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Suruceni, trecând la Domnul, întru mireasma sfinţeniei, la data de 17 septembrie 1943. Sfintele sale moaşte au fost descoperite neputrezite în anul 2018, la împlinirea a 100 de ani de la hirotonirea sa în arhiereu.

Ţinând seama de viaţa sa sfântă şi de râvna lui mare pentru luminarea turmei sale duhovniceşti şi de roadele minunate ale lucrării şi păstoririi sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25 octombrie 2018, a găsit că este bineplăcut lui Dumnezeu şi folositor obştii dreptcredincioşilor ca el să fie preţuit cu cinstirea cuvenită şi să fie înscris în rândul sfinţilor ierarhi din calendarul ortodox. Drept aceea, pe temei canonic şi sinodal, chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,

HOTĂRÂM

Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele nostru Dionisie Erhan, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, să fie cinstit în rândul Sfinţilor Ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail.

Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 17 septembrie a fiecărui an, când a trecut la cele veşnice, urmând ca această prăznuire să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Dionisie, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de dreptcredincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi Sfinţi Ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte. De asemenea, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor sfinte locaşuri noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întoc­mit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a dreptcredincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 27 octombrie, din anul mântuirii 2019, la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Harul Domnului nostru lisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române,

† Daniel
Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitor al tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 
și membrii Sfântului Sinod al Bisericii ­Ortodoxe Române.

Citeste si...