Un nou curs de formare pentru preoții din Protoieria Bacău: ADHD – între realitatea neurologică şi prejudecata „împrăștierii”

Joi, 23 noiembrie 2023, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, Aşezământul socio-medical şi educaţional al Parohiei „Sf. Trei Ierarhi” din Bacău, a găzduit un curs interdisciplinar de formare și informare organizat de Sectorul Social-filantropic al Arhiepiscopiscopiei Romanului și Bacăului, intitulat „ADHD – între realitatea neurologică şi prejudecata „împrăștierii”.

Rasofora Miriam Dascălu, psiholingvist şi formator pe dizabilităţi din cadrul Centrului eparhial Roman, în dorinţa de a sprijini preoţii băcăuani să vină în întâmpinarea pastorală a familiilor ce deţin persoane cu nevoi deosebite, în special a celor care au în grijă persoane cu ADHD, a făcut o analiză interdisciplinară a tulburării de dezvoltare care se caracterizează printr-un deficit de atenţie, impulsivitate şi hiperactivitate.

Pentru că nevoia de ajutor a fiecărei persoane poate fi extrem de diferită, iar intervențiile trebuie să fie individualizate, cursul a fost structurat astfel:

• Ce este ADHD (deficitul de atenţie)?
• .Funcţionarea cognitivă a persoanelor cu ADHD
• Terapii educative şi pedagogice, abordarea în Biserică
• Implicaţii duhovniceşti
• Jocuri de rol şi scenarii pentru înţelegerea practică
• Vizionare video de sensibilizare
• Ce putem propune în Biserică?

ADHD, la nivel de creier, denotă o luptă puternică sufletească şi devine emblema „împrăştierii” pe care lumea contemporană o prezintă. Profilul persoanei cu ADHD este exact opus exigenţelor duhovniceşti creştine: răbdare, auto-control, asceză, trezvie, minte adunată, calm, linişte. De aceea, terapiile educative şi pedagogice (pentru copiii cu ADHD) includ lucru individual, concentrarea pe „calităţile” persoanei, diminuarea observaţiei, atenţia pe „pozitiv”, recompensa şi încurajarea pentru activităţi de creaţie şi sport. În ceea ce priveşte abordarea în biserică, aceasta trebuie făcută cu înţelegere, calm, aşteptare, tonalitate joasă şi multă răbdare.

(Pr. Mihai-Flavius Balaban)