Urători sub semnul Crucii

Înaltpreasfințitul Ioachim

*Urare poporului român și Ortodoxiei românești, cu prilejul Anului Nou – 2016 *

Alcătuită, azi, 31 decembrie, Metocul Chiriarhal ”Sf. Părinți Ioachim și Ana” – Itești

Aho, aho, creștini români,

De la prunci, pân’ la bătrâni,

Toți crescuți în umbra crucii

Cum ne-au învățat bunicii,

Îmbrăcați de sărbătoare,

Veniți să facem o urare,

După datini românești

Și tradiții creștinești.

Să urăm cu bucurie

Sfânta noastră Românie,

Țară cu munți și câmpii,

Dealuri cu livezi și vii,

Râuri, pâraie, izvoare

Cu ape vindecătoare,

Toate unduind agale

Către Danubiul cel mare,

Care –apoi le poartă lin

Înspre Pontul Euxin.

2015-12-31_17.25.37

Şi spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

*
Țară al cărei popor
Harnic, smerit, răbdător
Își are strămoși pe daci
Cei mai viteji dintre traci,
De credință fetișistă,
Dar totuși monoteistă,
Adică un singur zeu
Cu-a lor preot, Deceneu,
Acest fapt i-a ajutat
Atunci când s-a-ncreștinat,
Întrucât, cu precădere,
Ei crezând în înviere,
Sânt Andrei, când a venit
Și de Iisus le-a vorbit
Că a înviat din morți,
Convertitu-i-a pe toți.
Deci, scumpii protopărinți
Au dat un popor de sfinți.

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

*
Deci, la Pontul Euxin,
S-au născut primii creștini.
Andrei, cel întâi chemat,
Cuvânt bun a semănat,
Cuvânt bun de la Hristos
Care-a germinat frumos.
Grâul, când a răsărit,
A adus rod însutit,
Și peste veacuri și ani,
De la sciți la transilvani,
De la dacii din Moldova
Pân’ la cei din Vasiova,
Au arat, au cultivat,
Au plivit și-au secerat
Grâu frumos pe toată glia,
Să hrănească România,
Poporul să facă pâine,
Cea de azi și cea de mâine,
S-aibă pâinea bucuriei
Și prescura Liturghiei,
Să păstreze deopotrivă
Și grâu bun pentru colivă.
Românul a dat din pâine
Și la străin și la câine,
A știut că darul său
Este de la Dumnezeu.
Și, dacă Hristos i-a dat,
Împarte cu cel sărac.
S-au hrănit cu pâinea vieții
Bunicii și strănepoții.

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

*
Foaie verde baraboi,
Neamul nostru-i de eroi,
Neamul nostru-i neam de sfinți
Și vă spun la toți, să știți:
Că în spațiul carpatin,
Dumnezeu este român!
De la Apostolul Andrei,
Pân’ la noi, mileniul trei,
Și de-a fost pace sau război,
Dumnezeu a fost cu noi!
Românii au fost uniți,
Chiar de au fost cotropiți
De barbari neisprăviți,
Au născut eroi și sfinți.
Cum să dispar-un popor
De Dumnezeu iubitor?
Chiar de lumea îl sugrumă,
Dumnezeu îl ține-n mână.
Sunt dușmani înverșunați
Ce ne-ar vedea spânzurați
De stejarii din Carpați,
Dar oricât a vrut străinul,
Codru-i frate cu românul
Și n-a dispărut niciunul,
Nici stejarii din Carpați,
Nici românii noștri, frați.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Bravii noștri domnitori
Au fost viteji luptători,
De glie apărători
Și de țară iubitori.
Cu anticul Burebista,
Cu care se-ncepe lista,
Au fost regi și voievozi,
Printre ei chiar și nărozi.
Mai apoi, cu Decebal
Și poporul său tribal,
A-ndrăznit de s-a luptat
Cu al Romei împărat.
Domnii noștri pământeni,
Din strămoșii ardeleni,
Gelu, Glad, Menumorut,
S-au luptat cât au putut
Cu urmașii lui Athila
Care le-au furat căciula.
Dacă vrei să reînnozi,
Să mergi până-n antipozi,
Bravii noștri voievozi
Celor trei țări românești
Cu ținuturi pitorești
Le-au creat neatârnare
De popoarele barbare.
Cu lupta lor de atunci,
N-am fost pașalâc la turci.
Mircea-vodă, zis cel Mare,
A luptat fără-nfricare,
Iar faimosul Baiazid
S-a lovit ca de un zid.
Noi n-am fost popor nomad
A demonstrat Țepeș Vlad,
Care a mai tras în țeapă
Pe cei ce-au vrut pământ și apă
Și țara să o despartă.
După el, Radu cel Mare
Care-a ținut sus și tare
Ca Țara cea românească
Nimeni să n-o cucerească.
Au venit la cârma țării
Basarabii cu boierii,
Cantacuzinii vestiți
Și Brâncovenii cei sfinți,
Iar Neagoe Basarab,
Cu alură de tetrarh,
Din ținuturi muntenești
Făcu oaze creștinești.
Apoi, Mihai Voievod,
Cu armată din norod,
A pornit că să unească
Toată plebea românească.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Tot la fel, și în Moldova,
După cum ne spune slova,
Au fost voievozi eroi
Care-au murit în război.
Unii dintre ei sunt sfinți
Și-au coroanele pe frunți.
Voievozii mușatini,
Luptători și buni creștini,
Aici, la est de Carpați,
Din grecii agonizanți,
Fac Bizanț după Bizanț.
În Moldova lui Crăciun,
Prin Alexandru cel Bun,
Tot poporul e creștin,
De rit ortodox latin.
După el, Ștefan cel Sfânt,
Stând la Putna, în mormânt,
Stă de strajă la hotară
Și apără sfânta țară,
Niciodată să nu piară.

Dacă marii demnitari,
Voievozi sau cărturari,
Mulți poeți sau cronicari
Țara o au zugrăvit,
Mânăstiri au construit,
Credința ei au păzit,
Avem și sfinții din cer,
Învăluiți în mister,
Ce se roagă ne-ncetat
Lui Dumnezeu, Prea Înalt,
Să facă din Romania
Grădina Sfintei Maria.
Și de două mii de ani,
Munteni, moldavi, transilvani,
Evlavioși și cuminți,
Au dat țării mii de sfinți.
Unii se cunosc pe nume,
Alții doar după renume.
Toți își iubesc țara lor
Până-n vecii vecilor.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Dup-apostolul Andrei,
Întâi între corifei,
Au ieșit din trandafiri
Cei dintâi între martiri.
Și de douăzeci de veacuri,
Fie pace sau atacuri,
Începând cu vechii sciți,
Avem un popor de sfinți:
Ierarhi, preoți, slujitori,
Sclavi, nobili sau domnitori,
Călugări și monahii,
Vârstnici, tineri sau copii,
Mame sfinte sau bunici,
Țărani simpli în opinci,
Ostașii pe front căzuți
Sau cei rătăciți prin munți,
În închisori zăvorâți,
În războaie omorâți,
Români uciși în gulaguri,
Străini de-ale lor meleaguri,
Toți cei morți în deportări
În beciuri de închisori,
Au fost adumbriți de har
Români sfinți în sinaxar,
Unii cu moaște-n altar
Sau înscriși în calendar.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Și acum, români fârtați,
Stați puțin, nu v-agitați
Și pe mine m-ascultați:

Avem marea datorie,
Pentru Sfânta Românie,
S-o cinstim și s-o iubim
Cu dragoste de creștin.
De ești tânăr sau bătrân,
De ești nobil sau jupân,
Chiar harpagon sau hapsân,
Fii mândru că ești român!

Tu, române, ce-ai plecat
De la boii tăi din sat,
Să nu uiți că ai lăsat
Ogorul tău nearat,
Pe tată însingurat,
Pe mamă înlăcrimată,
Bolnavă, nemângâiată!

Nu te judec c-ai plecat,
Pentru a fi mai bogat.
Judecata va fi aspră,
Dacă nu ți-ai pus în traistă
Un ceaslov și o scriptură,
Asta-n loc de udătură.
Iar în loc de băutură
O cruce, ca să o pui
La căpătâi, la copii,
Ca ei să crească frumos,
Să nu uite de Hristos.

Voi, români, din toată glia,
Nu uitați de România
Și țineți Ortodoxia!

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Și, ca fii duhovnicești,
Din metocul din Itești,
Romașcani și Băcăuani,
Noi vă spunem:
LA MULȚI ANI !

Înaltpreasfințitul Ioachim

*Urare poporului român și Ortodoxiei românești, cu prilejul Anului Nou – 2016 *

Alcătuită, azi, 31 decembrie, Metocul Chiriarhal ”Sf. Părinți Ioachim și Ana” – Itești

la multi ani 2016

Citeste si...