Ziua Sâmbetei și Iisus*
,.
Iisus, în vreme-aceea, chiar într-o zi de sabat
Cuvântul Vieții-L predica la sinagoga din sat.
După ce sfârși cuvântul încărcat de-nțelepciune
A observat o femeie cu un duh de slăbiciune.
De optsprezece ani săraca nu mai contemplase cerul,
Însă simțea că de-acolo vin mila și-Adevărul.
Dacă Iisus a văzut-o, chemând-o, i-a spus așa:
„Femeie, ești dezlegată de toată povara ta.”
A pus mâna peste dânsa și îndată s-a-ndreptat,
Iar femeia lung privindu-l mulțumind i s-a-nchinat.
Dacă a văzut aceasta, rabinul bănuitor
A luat cuvântu-ndată și-a grăit către popor:
„Șase zile sunt în care omul trebe să lucreze,
Sâmbăta-i pentru odihnă, tot omul să o serbeze.
Cel ce are trebuință să vină la vindecare
Asta-n cursul săptămânii, nu în zi de sărbătoare.”
Auzind Iisus ce spune acest fariseu fățarnic,
Ia cuvântu-n sinagogă și–l muștruluește-amarnic.
„Fățarnice fără scrupul, tu, chiar în zi de sabat
Nu duci boul sau asinul la izvor la adăpat?
Sigur că duci animalul, că e prevăzut în lege,
Îns-a vindeca de boală, de ce este fărdelege?
Oare luând neputința și crucea unei femei
Care lege interzice, chiar de-i ziua sâmbetei?”
Auzind aceste vorbe fariseii au tăcut
Mulțimea era mirată de ceea ce s-a făcut.