Parohia Fundeni – Sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, duminică 2 iulie 2023, la Biserica “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din Fundeni s-a oficiat după Sf. Liturghie o slujbă de Te Deum prilejuită de împlinirea a 519 ani de la trecerea în veșnicie a Sf. Voievoid Ștefan cel Mare fiind urmată de un program artistic de cântece și poezii.

„Sfântului Voievod Ștefan cel Mare a domnit 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni între 12 aprilie 1457 și 2 iulie 1504. A purtat peste 40 de bătălii și a ridicat 44 Biserici. Și-a pierdut tatăl în bătălia de la Ruseni în anul 1451 și a fost nevoit sa plece în exil. A fost amenințat constant din toate părțile: la nord de Regatul Poloniei, la sud de Imperiul Otoman, la Est de către tătari și la vest de Regatul Ungariei

Deși a fost încercat de numeroase suferințe, rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a 4 copii și a 2 soții, trădarea unor boieri și sfetnici și multe războaie, nu și-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci și-a purtat crucea vieții sale cu răbdare creștinească, luptând cu dăruire și pricepere împotriva dușmanilor țării și ai credinței.

Sfântul Ștefan Voievod nu a trăit pentru sine, ci pentru țară și credința întregului popor. El aducea mulțumiri și laudă Lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci și atunci când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al pocăinței. “A stat în Voința Lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcatele mele și lăudat să fie numele Său.” spunea voievodul.

Sfânt Ștefan cel Mare a fost un om al pocăinței și al rugăciunii cerând călugărilor și egumenului din Mânăstirea Neamț: “Să ne cânte nouă și Doamnei Maria,  în fiecare miercuri seară un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mânăstire”. Însoțea mereu rugăciunea cu postul așa cum spunea și cronicarul că a făcut-o la Vaslui. “Cu toții s-au legat a posti patru zile cu pâinea și apă”.

Fapta milosteniei și a dragostei creștine o împlinea înzestrând familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ și vite, nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie. Ajuta cu deosebită purtare de grijă pe cei rămași cu infirmități.

Întreaga sa viață, domnitorul a trăit sub povața permanentă a părintelui său duhovnicesc “Sf. Daniil Sihastrul”, căruia i-a arătat toată ascultarea și cinstea cuvenită.

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și-a cunoscut mai dinainte ceasul morții, așa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viața cu adevărat creștinește: „Iar când au fost aproape de sfârșenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alții, toți câți sauprilejuit, arătându-le cum nu vor putea ține țara cum a ținut-o el.” Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod și aceste cuvinte înainte de moarte: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare,nici focul vârstei tinerești n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuși Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și înfrânt.”A fost plâns de întreg poporul și de tot pământul Moldovei, cum se spune și azi în cântarea populară: „Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne./ Și norodu-n hohot plânge/ Cui ne lași pe noi, Stăpâne?”

S-au recitat în continuare poeziile “Imnul lui Ștefan cel Mare” de Vasile Alecsandri, “Visul lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu, “Ștefan cel Mare” de Mihai Eminescu și s-au cântat cântecele “Ștefan, Ștefan Domn cel Mare” “Când a fost să moară Ștefan”.

În încheiere, părintele Alexandru a mulțumit tuturor celor prezenți la aceste momente înălțătoare și a împărțit iconițe cu Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.