Sânziene

În pustiu de ai credinţă şi loveşti stânca uscată,

Ţâşneşte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară şi mana, iar  urmarea pocăinţei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

  .

Ioan, nume teoforic,  compus din Iahve şi hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în  Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită în lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

  .

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

Aşadar, azi înţelegem că Ioan Botezătorul,

După ce-a venit pe lume şi-a văzut Mântuitorul,

  .

S-a retras iar în pustie trăind viaţa filocalic

Ca lumea să se-nnoiască prin suflul cel mesianic.

De aceea în Biserici se serbează an de an,

Tocmai în mijloc de vară, Naşterea lui S’ânt Ioan.

  .

Astfel, Sanctus Dies Iohannis, dictonul cel latinesc,

A devenit Sânziene după graiul românesc.

Veniţi astăzi în Biserici îmbrăcaţi de sărbătoare,

Purtând buchete în mână din această scumpă floare.

  .

După solstiţiul din vară, sânzienele-nfloresc,

Zilele se micşorează şi nopţile se măresc.

Ioan, Nicu sau Ionaşcu, Ioane şi Cosânzene,

Mergeţi astăzi prin fâneţe şi culegeţi sânziene.

  .

Îmbrăcaţi cu ii ţesute în stative de bunici.

Ca Ioan de altă dată încălţaţi-vă-n opinci.

Jucaţi hora românească, după ritmul strămoşesc

Retrăiţi etnogeneza cu tot neamul românesc.

  .

Voi, români plecaţi în lume şi trăiţi în alte ţări

Îmbrăcaţi astăzi bundiţa, peştimanul sau iţari.

Tricolorul României să borneze orice casa

Să vă faceţi semnul Crucii când vă aşezaţi la masă

  .

Îmbrăcaţi-vă copiii în costum naţional

După portul din Moldova, Muntenia sau Ardeal.

Păstraţi-vă vie credinţa şi cutumele perene.

Semănaţi în toată lumea numai flori de sânziene.

  .

Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim

* Poezie la Nasterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene)